Azi sunt fericita

Azi sunt fericita, da , simt, traiesc in fiecare fibra acest sentiment si nu stiu de ce sunt asa, nu-mi pasa, vreau doar sa fiu asa si maine, si poimaine, cat ma des.
Poate pentru ca am mers cu bicicleta si am admirat frumusetile acestei tari, noua mea casa, pentru ca am lasat vantul sa se joace cu pletele mele si sa-mi mangaie fata, sa mai faca si el diferenta dintre o pala din marile mori eoliene si altceva, poate pentru ca m-a prins ploaia si m-a udat pana la piele, sau poate pentru ca am luptat cu teama mea.
Da, recunosc, nu mi-e rusine fata de tine, oricine ai fi, ca mi-e frica sa merg pe bicicleta. Stiu, suna absurd, azi a fost a treia oara, dupa mai bine de 20 si ceva de ani, cand m-am urcat in sa, am inclestat mainile pe ghidon si mi-am repetat ca o mantra " pot s-o fac!". Am mers portiuni bune, cu opriri si mers pe langa masinuta mea pe 2 roti cand neincrederea in mine ma inmuia de tot. Da, stiu ca lupt cu teama asta pentru ca vreau sa detin controlul asupra acelor pedale, a acelor roti, si pentru ca nu ma simt momentan in stare s-o fac asa cum as dori.
Teama mea este neputinta de a detine controlul asupra acestui lucru minunat, bicicleta, care pare pentru locuitorii acestor meleaguri ca fiind o excrescenta a propriilor trupuri. De ce nu ar putea sa fie asa si pentru mine? De unde blocajul asta? Lipsa controlului sau...faptul ca nu ma simt inca atat de Dutch incat sa zbor ca vantul si ca gandul pe calutul cu 2 roti?
Pana imi voi da un raspuns vreau doar sa strig ca azi sunt fericita!