Vacanta la munte, ep 1

Mi-am dorit de anul trecut sa merg in Retezat, atat cat se poate.Vazusem o parte din zona de nord intr-o scurta vizita facuta unui prieten cazat acolo in concediu si-mi placuse mult. In plus, doream sa ajug la manastire la Prisplop.
Initial nu am gasit cazare in zona, am incercat sa ne schimbam itinerariul ca mai apoi, pe neasteptate, sa fim anuntati ca s-au gasit 2 camere libere pentru perioada ceruta de noi. Numai ca in partea de sud a masivului Retezat, in dreptul zonei vaii Jiului, mai exact in localitatea Campu lui Neag, la Pensiunea Retezat.
Am plecat miercuri dimineata, cu catel si purcel, catre munti.
Drumul a fost relativ lung dat fiind faptul ca in Romania, neexistand autostrazi, pierzi o gramada de timp pe drumuri nationale, cu schimbari de viteza, cu stat in fundul coloanei de masini, 2, 3, 4 sau mai multe, cu scaderi de viteza pentru ca asfaltul nu mai e si in urma lui au ramas doar gropi pe care e musai sa le eviti daca nu vrei sa-ti rupi masina in doua!
Am facut un popas in Horezu pentru a servi pranzul. Am cascat ochii la ceramica dintr-un magazin propunandu-ne sa ne cumparam ceva de acolo la intoarcerea acasa.
In Targu Jiu, pe centura orasului, temperatura crescuse pe la vreo 35 de grade pe la oara 13, in timp ce un nor mare si negru se revarsa fix in fata noastra, in Defileul Jiului. Imi tot spuneam ca poate poate nu vine ploaia chiar peste noi...
La intrarea in Bumbesti-Jiu si in defileu deja batea vantul tare iar temperatura scadea cate-un grad,cate-un grad, treptat..
Ploaia a venit brusc, navalnic, cu stropi mari peste noi. In scurt timp, in defileu, ploua pe rupte, cum ar zice englezul ,"It rains cats and dogs", iar stergatoarele nu mai faceau fata picaturillor uriase. Dupa vreo 30 de km, in dreptul manastirii Lainici, ploaia a incetat aproape total.
La iesirea din defileu am facut stanga spre Aninoasa, inainte de intrarea in Petrosani.
Am trecut pe rand prin fostele orase miniere Aninoasa, Vulcan, Lupeni, Uricani, apoi prin localitatea Valea de Brazi, oprindu-ne la Campu lui Neag.
Impresii initiale?
Avem o tara superba, privelisti de vis, puteam sa concuram cu sanse mari de castiga cu insasi Elvetia atat de cunoscuta.
Din pacate, orasele lasa muuuuuuult de dorit.
Intr-o zona in care generatii la rand nu au facut decat sa sfredeleasca maruntaiele muntelui, intr-o zona vitregita de valul dusmanos al comunistilor in primii lor ani la putere,au ramas dupa inchiderea multor mine, locurile de munca din zona, doar niste blocuri urate, ca niste ghetouri, parasite, triste, dezolante...asa arata Lupeniul...un oras al tristetii.
Am lasat in urma orasul-fantoma si ne-am continuat drumul.....Valea cu Brazi, Campu lui Neag.....muntii erau parca si mai aproape.
Pensiunea Retezat este mare ca intindere, cladirea curata, draguta, cu mobila frumoasa, cu o pastravarie proprie, cu paraias  care strabate pamantul, cu o piscina  in spatele cladirii, cu foisoare de lemn, loc de joaca pentru copii si multe altele. Frumos si, mai ales, muuuuuulta liniste in timpul saptamanii. Pentru ca week-end-urile sunt pline, lumea vine si pleaca, vine , pleaca, vine, pleaca.
voi reveni cu poze si alte amintiri.

Teatru

Am primit de ziua mea 2 bilete la teatru, "Caramitru-Malaele, cate-n luna si in stele".
Si am fost, eu si sotul meu.
Spectacol de improvizatie, poezie si muzica, 2 actori de facturi diferite, unul mai sobru, dupa mine, celalalt mai pus pe sotii, amandoi minunati. Iar violoncelistul, Adrian Naidin, exceptional, o voce si o interpretare nemaipomenite.
Daca initial mi-a parut ca totul incepe greu, ca nu am starea necesara, calm, rabdare, treptat am iesit din agitatia mea curenta si m-am lasat prinsa in jocul celor trei de pe scena. Am ras, ne-am emotionat, am glumit cu perdea si fara perdea, glume fatise ori ziceri cu sensibilitati aparte, am cantat cu sala la initiativa violoncelistului, am trait frumosul.
Finalul? O seara minunata pe care doresc s-o repet cat mai curand!

http://www.youtube.com/watch?v=FrfnlHFOgM4

O lume nebuna, nebuna, nebuna

Traim intr-o lume nebuna, nebuna, nebuna...Te si intrebi unde naiba s-au ascuns inteligenta si bunul simt din poporul asta.Aaa, ma scuzati, e folosita in smecherii, mismasuri si alte treburi aducatoare de profit cat mai rapid, chiar si cu lezarea drepturilor scrise sau nescrise ale celorlalti.
Ma confrunt de cateva luni cu niste probleme cu anumiti oameni despre care, orbita cum am fost din pacate, cu voie sau fara voie, am crezut ca sunt altfel. De fapt cred ca AM VRUT SA CRED ca sunt oameni si am descoperit ca ...
Oare ce am descoperit? Ca animalele pot sa fie muuuult mai umane, sa zicem, decat ei, ca minciuna e la rang inalt, ca fatarnicia e parte din programul zilnic si multe altele.
Ma intreb cum ar trebui sa te porti cu astfel de persoane pentru ca eu nu stiu si nu vreau sa joc jocul minciunii si a pupincurismului, e ceva ce nu mi-a fost inoculat in educatia data mie de catre parintii mei, buni sau rai, cum au fost. Daca cineva are vreo idee, daca s-a lovit de astfel de probleme, astept sugestii, am nevoie sa invat cum sa ma port cu hienele ca sa nu ma pape. :)

Vest? Est? Bucharest?

Astazi ma gandeam ca nu mi-a facut bine sa traiesc intr-o tara civilizata din vest un an de zile pentru ca am vazut ca SE POATE SI ALTFEL si cand vad micimile, nesimtirile si rautatile gratuite si voite din orasul asta care, cica, e capitala unui stat asa zis democratic, mi se face o sila de nedescris.
Nu pot sa inteleg cat de nesimtiti pot sa fie unii, cum isi permit sa-si bata joc nu de unul sau doi oameni, ci de o groaza de oameni, cu "legile" si "ordonante" de 2 lei, fara cap si fara coada. Urla ceva in mine si, oricat as vrea sa-mi pastrez calmul si sa invalui intr-un glob de iubire si pace toata mizeria asta de aici ca pe o incercare de a contracara porcaria asta de guvernare la care suntem martori, nu mai am putere si rabdare s-o fac, ma simt vlaguita de negura care se lasa peste tara asta, de ceata de pe ochii unora...Incotro, Doamne, incotro ne duci sau, mai bine zis, ne duc niste neoameni?
Sotul meu incerca azi sa ma ajute sa vad partea buna a lucrurilor, a devenit el idealist, hahahaa, mi-a luat locul, si incerca sa ma convinga ca ceea ce am vazut noi bun si frumos intr-o tara civilizata din batrana Europa va exista la un moment dat si la noi si prin intermediul nostru, urmand sa fim, eu si el, o parte din acei care vor schimba tara aceasta... Oare?!? Cand? Cum?
Poate in alta viata, dragul meu!!! Acum sunt muuuuuult prea pesimista in privinta vitorului acestei tari!

Cine mai crede in valori?

Vizita la o prietena, noaptea vine incetisor, trebuie sa ajung repede acasa, e relativ tarziu si renunt la ideea de a mai merge cu tramvaiul si optez pentru un taxi.

Gasesc un taxi ieftin si ma urc in el. Inauntru, un barbat ceva mai in etate, fumanad o tigara si care, auzindu-ma tusind, ma intreaba daca ma deranjeaza fumul si isi cere scuze. Ii spun ca nu chiar, sotul fumeaza, eu nu, iar el renunta la tigare spunand ca nu trebuie sa-i suport eu viciile.

La radio, un talk-show pe teme biblice. Surprinsa, intru in vorba cu el, spunandu-i ca sunt mirata sa vad ca cineva asculta in ziua de azi asa ceva, iar el incepe sa-mi povesteasa, despre Biblie, spunandu-mi ca pentru el e si carte de istorie, si de geografie, de religie, de intelepciune, de povesti. Ma simt mica, imi vorbeste despre Solomon, regina din Saba, eu n-am reusit niciodata sa citesc Biblia de la cap la coada, despre rugaciune si efectele ei, despre faptul ca lectura Bibliei i-a adus un calm interior si capacitatea de a vedea viata actuala, ritmul nebun in care traim, cu mai multa detasare, ca astfel si-a gasit linistea.

Recunosc ca nu sunt o practicanta ferventa, ma rog, cred intr-o forta, pot sa-i spun Mama Natura, Dumnezeu, Iubire, oricum, care e izvorul vietii, punctul central al Universului, dar in evolutia mea spirituala consider ca mai am atat de multe de facut, atat de multe de invatat!

Oare cati oameni, si mai ales romani, ca doar aici traiesc, in tara asta atat de ciudata in prezent, atat de greu de inteles in involutia ei, as putea spune, cati mai cred intr-un Dumnezeu, in religie, ca intr-un Ceva care poate aduce linistea sufleteasca de care avem atata nevoie, acel Ceva care poate sa ne intoarca catre drumul drept? Oare cati sunt constieniti de faptul ca ne bagam in maracinii invidiei, ai lacomiei, ai neiubirii, ai neomeniei, pentru cateva clipe in care sa simtim ca detinem puterea asupra cuiva sau ceva?

Acum doua zile am trecut pe langa un lung sir de masini asteptand la semafor, cu fundal muzical de sa-ti zgarie urechile in ritm de manea, intrebandu-ma cum de rezista soferul la tot zgomotul din interiorul propriei masini si cam ce valori se promoveaza in prezent in Romania. Pai cum as putea eu sa-i spun unuia,de pe drum, despre respectul fata de ceilalti, despre intoarcerea celuilalt obraz, despre iubirea fata de aproapele cand acum nu ne mai pasa decat de fundul nostru si atat? Religie? Ce-i aia? Aaa, mers de Paste la biserica, sa luam lumina, si asteptand mancand seminte si scuipand cojile in mijlocul drumul, vorbit tare si golaneste si spunand preotului sa se grabeasca ca deja e miezul noptii...

Sa mai comentam? Mi-e cam greu. Sper doar ca Dumnezeu sa nu-si intoarca fata de la noi, sa-i scuture de unii ca sa inceapa sa gandeasca, in sfarsit, normal, iar romanii , macar o parte, sa se trezeasca, in respect fata de altul, fata de valorile adevarate, fata de religie.

Doamne ajuta!