Pisica

Pisica noastra in calduri, miauna jalnic si-si ridica coada. Mandruta mea o vede, ma aude spunand ca pisica este in calduri si repeta si ea. Eu o intreb: "Dar cum adica este in calduri? Ce inseamna asta?", Mandruta mea raspunde: "Pai a stat prea mult pe calorifer, i s-a facut cald si a facut viermisori la fund." Dupa 24 de ore, in urma tratamentului hormonal, pisica se linisteste si da sa se urce pe calorifer, de data asta fiind ok. Mandruta o vede si striga disperata sa n-o las. "De ce?", o intreb eu. "Pai daca intra iar in calduri?", spune mandruta foarte serioasa.

Prietenie

Fetita mea are o prietena foarte apropiata, Leni. Ea e capul tuturor rautailor, ea e confidenta ei, cea care o ajuta, cea cu care se joaca si vorbeste mult. Parca-s una uneori.

Aseara Maia era atat de obosita incat nu a mai rezistat sa-i fac baie ca in fiecare zi. Am dus-o in dormitor, i-am tras bluza de pijama peste cap si m-am oprit lasand-o sa-si bage ea mainile pe maneci in timp ce eu ma duceam sa iau ceva din bucatarie. Am auzit-o in urma mea strigand ca e obosita si ca nu poate. Dar cand m-am intors in dormitor ea era deja imbracata. Am felicitat-o iar ea mi-a zis foarte calma: " Leni m-a ajutat".

.......................................................................................................

Am uitat sa va spun: Leni e prietena ei...imaginara. :)

Povestea fluturelui

A fost odata o fetita careia ii placea teribil sa danseze si sa deseneze. Si asa cum dansa ea, prin casa, asa dansau si culorile in manutele ei mici cand dadeau viata multor minuni pe hartie.

Intr-o zi, fetita desena un fluture. Din pacate, fluturele ramase fara o aripioara, fetita nu mai avu cu ce sa-si termine desenul, ultimul creion pe care-l mai avea fusese folosit atunci iar mama nu mai avea alti bani sa-i cumpere culori noi prea curand. Trista, privi catre fluturele de pe hartie care se uita cu ochi inlacrimati la ea. "Cum sa-mi mai iau eu zborul catre soare fara patru aripioare?", spuse fluturele. Fetita se intrista si mai tare. Apoi cazu pe ganduri. Se uita ii jur si vazu noua esarfa pe care mamica ei i-o facuse cadou, dupa ce o primise si ea, la randul ei, de la cineva. O lua, se ridica pe varfuri sa ia de pe un raft foarfeca mamei si niste leucoplast, taie o bucatica mica din esarfa subtire si o fasie subtirica din banda adeziva si le lipi in locul in care fluturasul nu avea aripioara terminata. Fluturasul misca usor din aripioara cea noua si atat de speciala, se desprinse de pe hartie si cu un zambet larg pe chip, se ridica in inalturi ."Multumesc", se auzi firav in urma lui. "Cu placere", raspunse chipul fericit, luminat de zambet , al micutei fetite careia ii placea teribil sa danseze si sa deseneze.

Povestea iepurelui

Iepurasul se uita trist pe fereastra.Plouaaaaa si parca nu se mai oprea.

"Oare sa fi uitat cineva vreun robinet deschis deasupra norilor?", se intreba el.

"Ce-am sa fac azi toata ziua in casa?Gradina e inundata de apa si autobuzul scolii nu mai poate trece sa ma ia si pe mine iar eu nu indraznesc sa ies in ploaie sa-mi ud codita alba si pufoasa!"

Iepurasul era unul special, alb si pufos, ca un bulgare de zapada.

Se mai uita inca o data pe fereastra proptindu-si capul in labute si oftand adanc.

"Oare ce fac ceilalti copii azi la scoala?Oare deseneaza, picteaza?", isi spuse el gandindu-se ca tare mult i-ar fi placut sa faca si el asa ceva acum, mai ales ca pictura se numara printre lucrurile care ii placeau.

"Hei", isi aminti el, "dar am si eu vopsele acasa asa ca pot sa pictez,nu?"

"Si poate ca am sa pictez chiar ploaia!"

Fugi vesel de la fereastra in camera lui, isi scoase din dulap hartie si vopsele si pensule si duse totul pe masa din bucatarie.Numai ca de acolo nu putea sa vada prea bine ploaia asa ca isi muta lucrurile pe un scaunel pe care-l trase aproape de usa mare de sticla care dadea spre gradina.

Se apuca sa picteze , un ochi spre usa de sticla, unul catre foaia de hartie si acuarele.

O rafala puternica facu ca geamul din bucatarie care nu era bine inchis sa se deschida si un miros puternic de pamant reavan si de morcovi proaspeti de gradina si de salata verde si frageda ii gadila iepurasului narile.Ramase ca vrajit, scapa pensula din mana, fugi sa-si ia cizmulitele de cauciuc si pelerina de ploaie si o zbughi afara sub stropii de ploaie.

"Yuhuuuuuuu!!!", striga el, "uneori ploaia poate sa fie de-a dreptul minunata!"

"Mai ales atunci cand imi umple narile cu miros de primavara!!!"

Si alerga vesel prin gradina nepasandu-i absolut deloc de blanita lui alba si pufoasa ca un bulgare de zapada.