Sarbatori

E important sa-ti lasi sufletul sa te calauzeasca fara sa-ti pese de gura lumii, sa-ti lasi inima sa te duca acolo unde te simti acasa, impacat cu tine, indiferent de ceea ce gasesti in calea-ti.
In Vinerea Mare, slujba prohodului. Apoi, cu steagurile-n frunte, duse de 2 barbati, cu cei 2 preoti si cu alti vreo 6 barbati ducand epitaful care fusese pus peste masa din biserica pe sub care trecuse multime de lume cu lumanari si flori in maini, o mare de oameni, peste vreo suta si ceva, cu lumanari arzand, au dat roata parohiei, de-a lungul mai multor strazi, ca intr-o procesiune adevarata a punerii lui Iisus in mormant. Oamenii mergeau cu mic cu mare, copii mici, medii, tineri, adulti, batrani, de-a lungul strazilor, trecand pe langa alti oameni care se uitat mirati, unii inchinandu-se, in special copiii care se opreau din joaca lor si cascau ochii la noi. Apoi intoarcerea la biserica si slujba de vecernie, ultima inaintea Invierii. Miruirea si impartirea de catre preot a florilor, miilor de flori aduse de oameni langa epitaf. Oameni si oameni, unii mai rabdatori, altii grabiti si tematori ca nu vor primi exact florile pe care si le doreau, amestecand cele sfinte cu dorinte lumesti gen coada la carne, lapte , oua.
A doua zi a plouat in reprize, dupa-amaiza, seara, si totusi, cu umbrele in maini, destui oameni s-au incumetat sa plece la miez de noapte sa ia lumina sfanta.
Ca peste tot, ca mai mereu, unii au vrut sa treaca rapid peste luat lumina, luat paste, mers acasa, mancat, si altele. Altii si-au lasat si sufletele si inimile sa se odihneasca putin in linistea noptii, a bisericii, a slujbei, a dangatului de clopot si a sunetului de toaca. Ne-am odihnit, am cantat "Hristos a inviat din morti" si-apoi, impacati, ne-am intors catre casa, catre cei dragi.
Zile in familie , de cinstire a Vietii asupra Mortii, de cinstire a Iubirii de Viata, de Dumnezeu.
Maine reincep munca dupa vacanta incercand sa-mi pastrez linistea din suflet adunata de sarbatori.
Hristos a inviat!

Cine mai crede in valori?

Vizita la o prietena, noaptea vine incetisor, trebuie sa ajung repede acasa, e relativ tarziu si renunt la ideea de a mai merge cu tramvaiul si optez pentru un taxi.

Gasesc un taxi ieftin si ma urc in el. Inauntru, un barbat ceva mai in etate, fumanad o tigara si care, auzindu-ma tusind, ma intreaba daca ma deranjeaza fumul si isi cere scuze. Ii spun ca nu chiar, sotul fumeaza, eu nu, iar el renunta la tigare spunand ca nu trebuie sa-i suport eu viciile.

La radio, un talk-show pe teme biblice. Surprinsa, intru in vorba cu el, spunandu-i ca sunt mirata sa vad ca cineva asculta in ziua de azi asa ceva, iar el incepe sa-mi povesteasa, despre Biblie, spunandu-mi ca pentru el e si carte de istorie, si de geografie, de religie, de intelepciune, de povesti. Ma simt mica, imi vorbeste despre Solomon, regina din Saba, eu n-am reusit niciodata sa citesc Biblia de la cap la coada, despre rugaciune si efectele ei, despre faptul ca lectura Bibliei i-a adus un calm interior si capacitatea de a vedea viata actuala, ritmul nebun in care traim, cu mai multa detasare, ca astfel si-a gasit linistea.

Recunosc ca nu sunt o practicanta ferventa, ma rog, cred intr-o forta, pot sa-i spun Mama Natura, Dumnezeu, Iubire, oricum, care e izvorul vietii, punctul central al Universului, dar in evolutia mea spirituala consider ca mai am atat de multe de facut, atat de multe de invatat!

Oare cati oameni, si mai ales romani, ca doar aici traiesc, in tara asta atat de ciudata in prezent, atat de greu de inteles in involutia ei, as putea spune, cati mai cred intr-un Dumnezeu, in religie, ca intr-un Ceva care poate aduce linistea sufleteasca de care avem atata nevoie, acel Ceva care poate sa ne intoarca catre drumul drept? Oare cati sunt constieniti de faptul ca ne bagam in maracinii invidiei, ai lacomiei, ai neiubirii, ai neomeniei, pentru cateva clipe in care sa simtim ca detinem puterea asupra cuiva sau ceva?

Acum doua zile am trecut pe langa un lung sir de masini asteptand la semafor, cu fundal muzical de sa-ti zgarie urechile in ritm de manea, intrebandu-ma cum de rezista soferul la tot zgomotul din interiorul propriei masini si cam ce valori se promoveaza in prezent in Romania. Pai cum as putea eu sa-i spun unuia,de pe drum, despre respectul fata de ceilalti, despre intoarcerea celuilalt obraz, despre iubirea fata de aproapele cand acum nu ne mai pasa decat de fundul nostru si atat? Religie? Ce-i aia? Aaa, mers de Paste la biserica, sa luam lumina, si asteptand mancand seminte si scuipand cojile in mijlocul drumul, vorbit tare si golaneste si spunand preotului sa se grabeasca ca deja e miezul noptii...

Sa mai comentam? Mi-e cam greu. Sper doar ca Dumnezeu sa nu-si intoarca fata de la noi, sa-i scuture de unii ca sa inceapa sa gandeasca, in sfarsit, normal, iar romanii , macar o parte, sa se trezeasca, in respect fata de altul, fata de valorile adevarate, fata de religie.

Doamne ajuta!