Comunicare in era comunicarii

                            Este uimitor cand, intr-o era asa zis a comunicarii, oamenii se lovesc atat de des tocmai de probleme relationale datorate...comunicarii!
                           Oamenii au tendinta de a presupune ca cel de langa ei, oricine ar fi acela, trebuie, musai cu trebuie, sa le inteleaga intentiile nespuse, nescrise. Ne asteptam ca ceilalti sa aiba capacitatea de "a citi" in mintile si in sufletele noastre si astfel sa ne scuteasca pe noi de a ne deschide catre celalalt. Ni s-a intamplat si mie si multora din preajma mea acest lucru si m-am tot intrebat de ce se ajunge ca, dintr-o chestie nespusa, aparent minora, sa o dam de multe ori intr-un conflict care putea fi usor evitat. Concluzia mea a fost ca prea tragem dupa noi frici de tot soiul, fica de a nu fi intelesi sau , din contra, de a fi prost intelesi, frica de a nu pierde ceva daca spunem cu glas tare ceea ce ne doare sau gandim, frica de a nu mai fi iubiti sau apreciati si mii de alte frici de tot soiul.
                           Vorbeam daunazi cu o prietena si am recunoscut in ceea ce-mi spunea ceea ce gandeam si eu dar nu aplicam, din pacate, si anume faptul ca avem asteptari de la ceilalti cand ar trebui sa ne rezumam doar la noi, la ceea ce facem noi in raport cu un altul pentru a nu mai apare situatii in care sa ne simtim nelalocul nostru. Ar fi atat de simplu sa ma rezum doar la ceea ce sunt eu, ceea ce fac eu, fara a mai arata catre celalalt! In final, fuga asta in celalalt, in a gasi tapul ispasitor peste drum de fiinta noastra, nu este decat o expresie a ranilor noastre care nu doresc sa fie recunoscute, verbalizate si apoi eliminate din viata noastra. 
                          Cred ca nu intamplator mi-au cazut ochii acum cateva minute peste niste randuri dintr-o carte recent aparuta la noi unde am gasit citatul urmator: "Oamenii sfârşesc prin a-şi folosi relaţiile pentru a-şi masca ghimpii interiori" ( "Suflet neinlantuit" de Michael Singer).
                          Hai sa renuntam la ghimpi si sa ne deschidem catre o comunicare eficienta cu celalalt si sa cream astfel armonia atat de necesara unei vieti frumoase! Sunt sigura ca putem, e doar o chestiune de vointa si de exercitiu.

Vacanta la munte, ep 1

Mi-am dorit de anul trecut sa merg in Retezat, atat cat se poate.Vazusem o parte din zona de nord intr-o scurta vizita facuta unui prieten cazat acolo in concediu si-mi placuse mult. In plus, doream sa ajug la manastire la Prisplop.
Initial nu am gasit cazare in zona, am incercat sa ne schimbam itinerariul ca mai apoi, pe neasteptate, sa fim anuntati ca s-au gasit 2 camere libere pentru perioada ceruta de noi. Numai ca in partea de sud a masivului Retezat, in dreptul zonei vaii Jiului, mai exact in localitatea Campu lui Neag, la Pensiunea Retezat.
Am plecat miercuri dimineata, cu catel si purcel, catre munti.
Drumul a fost relativ lung dat fiind faptul ca in Romania, neexistand autostrazi, pierzi o gramada de timp pe drumuri nationale, cu schimbari de viteza, cu stat in fundul coloanei de masini, 2, 3, 4 sau mai multe, cu scaderi de viteza pentru ca asfaltul nu mai e si in urma lui au ramas doar gropi pe care e musai sa le eviti daca nu vrei sa-ti rupi masina in doua!
Am facut un popas in Horezu pentru a servi pranzul. Am cascat ochii la ceramica dintr-un magazin propunandu-ne sa ne cumparam ceva de acolo la intoarcerea acasa.
In Targu Jiu, pe centura orasului, temperatura crescuse pe la vreo 35 de grade pe la oara 13, in timp ce un nor mare si negru se revarsa fix in fata noastra, in Defileul Jiului. Imi tot spuneam ca poate poate nu vine ploaia chiar peste noi...
La intrarea in Bumbesti-Jiu si in defileu deja batea vantul tare iar temperatura scadea cate-un grad,cate-un grad, treptat..
Ploaia a venit brusc, navalnic, cu stropi mari peste noi. In scurt timp, in defileu, ploua pe rupte, cum ar zice englezul ,"It rains cats and dogs", iar stergatoarele nu mai faceau fata picaturillor uriase. Dupa vreo 30 de km, in dreptul manastirii Lainici, ploaia a incetat aproape total.
La iesirea din defileu am facut stanga spre Aninoasa, inainte de intrarea in Petrosani.
Am trecut pe rand prin fostele orase miniere Aninoasa, Vulcan, Lupeni, Uricani, apoi prin localitatea Valea de Brazi, oprindu-ne la Campu lui Neag.
Impresii initiale?
Avem o tara superba, privelisti de vis, puteam sa concuram cu sanse mari de castiga cu insasi Elvetia atat de cunoscuta.
Din pacate, orasele lasa muuuuuuult de dorit.
Intr-o zona in care generatii la rand nu au facut decat sa sfredeleasca maruntaiele muntelui, intr-o zona vitregita de valul dusmanos al comunistilor in primii lor ani la putere,au ramas dupa inchiderea multor mine, locurile de munca din zona, doar niste blocuri urate, ca niste ghetouri, parasite, triste, dezolante...asa arata Lupeniul...un oras al tristetii.
Am lasat in urma orasul-fantoma si ne-am continuat drumul.....Valea cu Brazi, Campu lui Neag.....muntii erau parca si mai aproape.
Pensiunea Retezat este mare ca intindere, cladirea curata, draguta, cu mobila frumoasa, cu o pastravarie proprie, cu paraias  care strabate pamantul, cu o piscina  in spatele cladirii, cu foisoare de lemn, loc de joaca pentru copii si multe altele. Frumos si, mai ales, muuuuuulta liniste in timpul saptamanii. Pentru ca week-end-urile sunt pline, lumea vine si pleaca, vine , pleaca, vine, pleaca.
voi reveni cu poze si alte amintiri.

A scrie, a nu scrie

Cineva mi-a spus candva sa scriu, apoi altcineva, si altcineva, si am mai scris, dar mai mult pentru mine, despre ceea ce simt, gandesc, traiesc. Apoi m-am oprit. Am ramas cu traitul, inlauntrul meu, cu rumegatul clipelor trecute, cu asezarea in sertarase imaginare, cu retrairea si reanalizarea a ceea ce a fost.
Poate ca mi-ar fi mai usor daca as vorbi pentru ca imi place sa vorbesc. Mult chiar. Si ma intreb cu cine seamana fii-mea!!! Hmmm! Si eu dau vina pe altii! :)
A scrie presupune sa gandesti ceea ce asterni in spatiul alb, sa lasi pe altul sa te citeasca, chiar daca acel altul nu este atcineva decat tu dar la un alt moment T zero al existentei tale. Vorba zboara, poti sa dai vina pe gura pacatoasa care ti-a luat-o inainte dar cu ceea ce scrii e mai greu. Pentru ca acel cuvant ramane undeva, pentru acei ochi martori ai existentei celui ce a scris.
Poate ca ar trebui sa-mi alung frica si sa-mi las mintea si sufletul sa-si lase urmele in aceasta lume.

Teatru

Am primit de ziua mea 2 bilete la teatru, "Caramitru-Malaele, cate-n luna si in stele".
Si am fost, eu si sotul meu.
Spectacol de improvizatie, poezie si muzica, 2 actori de facturi diferite, unul mai sobru, dupa mine, celalalt mai pus pe sotii, amandoi minunati. Iar violoncelistul, Adrian Naidin, exceptional, o voce si o interpretare nemaipomenite.
Daca initial mi-a parut ca totul incepe greu, ca nu am starea necesara, calm, rabdare, treptat am iesit din agitatia mea curenta si m-am lasat prinsa in jocul celor trei de pe scena. Am ras, ne-am emotionat, am glumit cu perdea si fara perdea, glume fatise ori ziceri cu sensibilitati aparte, am cantat cu sala la initiativa violoncelistului, am trait frumosul.
Finalul? O seara minunata pe care doresc s-o repet cat mai curand!

http://www.youtube.com/watch?v=FrfnlHFOgM4

Sarbatori

E important sa-ti lasi sufletul sa te calauzeasca fara sa-ti pese de gura lumii, sa-ti lasi inima sa te duca acolo unde te simti acasa, impacat cu tine, indiferent de ceea ce gasesti in calea-ti.
In Vinerea Mare, slujba prohodului. Apoi, cu steagurile-n frunte, duse de 2 barbati, cu cei 2 preoti si cu alti vreo 6 barbati ducand epitaful care fusese pus peste masa din biserica pe sub care trecuse multime de lume cu lumanari si flori in maini, o mare de oameni, peste vreo suta si ceva, cu lumanari arzand, au dat roata parohiei, de-a lungul mai multor strazi, ca intr-o procesiune adevarata a punerii lui Iisus in mormant. Oamenii mergeau cu mic cu mare, copii mici, medii, tineri, adulti, batrani, de-a lungul strazilor, trecand pe langa alti oameni care se uitat mirati, unii inchinandu-se, in special copiii care se opreau din joaca lor si cascau ochii la noi. Apoi intoarcerea la biserica si slujba de vecernie, ultima inaintea Invierii. Miruirea si impartirea de catre preot a florilor, miilor de flori aduse de oameni langa epitaf. Oameni si oameni, unii mai rabdatori, altii grabiti si tematori ca nu vor primi exact florile pe care si le doreau, amestecand cele sfinte cu dorinte lumesti gen coada la carne, lapte , oua.
A doua zi a plouat in reprize, dupa-amaiza, seara, si totusi, cu umbrele in maini, destui oameni s-au incumetat sa plece la miez de noapte sa ia lumina sfanta.
Ca peste tot, ca mai mereu, unii au vrut sa treaca rapid peste luat lumina, luat paste, mers acasa, mancat, si altele. Altii si-au lasat si sufletele si inimile sa se odihneasca putin in linistea noptii, a bisericii, a slujbei, a dangatului de clopot si a sunetului de toaca. Ne-am odihnit, am cantat "Hristos a inviat din morti" si-apoi, impacati, ne-am intors catre casa, catre cei dragi.
Zile in familie , de cinstire a Vietii asupra Mortii, de cinstire a Iubirii de Viata, de Dumnezeu.
Maine reincep munca dupa vacanta incercand sa-mi pastrez linistea din suflet adunata de sarbatori.
Hristos a inviat!

“Another fresh new year is here . . . another year to live! To banish worry, doubt, and fear, to love and laugh and give! This bright new year is given me to live each day with zest . . . to daily grow and try to be my highest and my best! I have the opportunity once more to right some wrongs, to pray for peace, to plant a tree, and sing more joyful songs.”

c(1921-1994);author, educator, motivational speaker

LA MULTI ANI plini de lumina si intelepciune, de dragoste si rabdare, sanatate, bucurii, familie si prieteni!

Ganduri despre Japonia

Am fost mult timp fascinata de Japonia, de cultura lor atat de diferita de a noastra, de obiceiurile care par pentru un vestic uneori greu de digerat apoi, vazand de prin documentare si nu numai gradul de modernitate prezent si, mai ales, modul de viata al japonezului modern, am inceput sa fiu mai putin interesata. Nu pentru ca nu apreciam ce pot sa faca, sa nu fiu gresit inteleasa, ci pentru ca mi se pareau mult prea absorbiti de lucruri mercantile, placeri, la cheremul propriilor pulsiuni. Mie tocmai modul lor de a fi din epoca samurailor mi se parea deosebit si acesta era acel ceva care ma atrasese la ei.

Am avut norocul la un moment dat sa intru in contact direct cu ei prin intermediul copiilor japonezi cu care am lucrat si inca lucrez si am descoperit o bogatie de lucruri minunate in ei iar ceea ce se intampla in prezent, dupa cutremurul din Japonia, mi-a reamintit cumva pentru ce imi sunt dragi acesti oameni cu ochii mici si par negru ca abanosul. Atata disciplina, respect fata de altii si acceptare peste masca de durere si lacrimi din sufletele lor nu cred ca am sa mai gasesc prea usor in alte natii.

Ma rog sa le fie bine acelor oameni care au suferit, sa treaca peste necazuri si sa ramana la fel de oameni ca si in prezent.

Si poate intr-o zi am sa reusesc sa vad floarea de cires din vreun oras japonez!

De vorba cu mine insami

Cum poti sa ierti cand te simti ranit, cum poti sa fii calm cand totul clocoteste-n tine, cum poti sa fii bun cand doare facerea de bine, cum sa fii tu, fara sa te pierzi in micimea unei lumi care nu se mai doreste frumoasa?
Ma renasc, ma redefinesc prin mii de culori, lumini si umbre jucand in suflet zi de zi, acum sunt buna, apoi uit si redevin rea, vorbind si judecand pe cei ce nu mi-e dat dreptul s-o fac. E greu sa fii un spirit inalt cand esti legat de pamantul din care te-ai nascut si in care te vei intoarce.
Uneori am impresia ca am uitat ce inseamna sa te bucuri, zambetul copilului meu si vorbele ei ma fac sa uit de monotonia ori tristetea unor zile.
Am fost binecuvantata sa fiu ceea ce sunt, sa devin ceea ce voi deveni cu ajutorul Vietii, Mamei Pamant, a lui Dumnezeu sau orice alt spirit de lumina. Lumina orbeste si poate de aceea inca preferam noi, oamenii, intunericul si umbra, unde ne putem lasa in voia iluziilor ca stim ce se ascunde acolo unde doar sufletul poate ajunge.
Cunoasterea e putere dar si raspundere, lumina trebuie intretinuta precum focul in vatra. Cine are putere, cine are curaj, cine are judecata dreapta si inima curata s-o faca?

Formator de oameni

Imi place meseria mea, chiar si atunci cand o urasc (vorba vine), cand ma epuizeaza atat de mult de parca as fi sfasiata in mii de bucatele si cu sare peste ele, ca sa simt mai tare...
Daca nu mi-ar fi placut, nu cred ca as fi facut-o cu atata daruire...
Azi am avut satisfactia sa simt ca a fi formator de oameni e nemaipomenit de frumos atunci cand constati ca eforturile tale dau roade sau cand ti se spune ca datorita tie ceva s-a schimbat in bine.
Ma uitam la micutii din grupa mea, la cum se jucau, la interesul pe care-l aratau fata de unele activitati si ma gandeam ca sunt nemaipomeniti, dornici sa faca , sa cunoasca, sa simta.
Dupa amiaza, meditatii cu A la engleza. La plecare i-am spus ca sper ca-l ajuta cu ceva ceea ce facem iar el mi-a zis ca da, ca l-a ajutat sa aiba mai multa incredere in el, in primul rand...
Se pare ca Dumnezeu a stiut ca aceasta e modul meu prin care pot darui, daruindu-ma pe mine altora.

9 noiembrie

9 noiembrie, 2 ani de la aventura catre un alt colt de lume, 2 ani de cand am vazut ca se poate si altfel, mai frumos, mai calm, mai usor sa traiesti, fara atat de multe framantari si griji zilnice, cu mai multa bucurie, cu mai mult respect fata de orice, cu mai multa detasare.
Acum 2 ani plecam in Olanda, un pic cu inima stransa, un pic trista pentru ca lasam acasa, in tara, multe. Si fara sa stiu ca un alt acasa imi va deveni un oras aflat foarte aproape de Marea Nordului.
Acum 2 ani am deschis usa catre un alt Eu, catre alte vise, catre alti oameni si alta cultura.
Deja de un an reintoarsa in tara, simt si acum cu mare acuratete, ca pe o fidela lentila fotografica, clipe carora, poate, nu le-am dat cand le-a fost ceasul prea multa atentie, simt mirosuri, simt adieri, simt culoarea, simt energia momentului si a locului...si mi se face dor...

New life

Timp, care trece, care vine si dispare rapid, ancorat in multitudinea de lucruri de rezolvat.
Nu mai am timp, astept oferte de la altii, astept oferte chiar de la mine, pentru o noua impartire a ceea ce vreau sa fac intr-o zi.Vreau sa fac multe si incep sa cred ca m-am considerat omnipotenta iar acum realizez ca, incercand sa fiu la un anumit standard pe care mi l-am impus, se pare ca uit de fapt ce este mai important, ori las acest lucru pe un plan secund si cred ca nu prea e bine, asa simt...
Anyway, ma bucur cel putin ca, in mare parte, fac ceva ce-mi doream, ceva ce-mi place.Explorez inconstientul prin lectura, cursuri si in curand, chiar si labirinturile din propria mea existenta primara, printr-o analiza personala.
Ne-am si mutat de vreo luna intr-un apartament pe aceeasi scara cu cel al mamei, cu chirie, dar e coltul nostru, ni l-am aranjat si ne bucuram de clipele petrecute aici. Aveam nevoie de un colt al meu si de o distanta intre mine si mama, ca si cum as fi avut nevoie sa fac o demarcatie clara intre Eu si Ea, Cealalta. De cand suntem separate parca apreciez mai mult existenta ei.
As vrea macar din cand in cand sa zic "aceste 30 minute imi apartin in totalitate si nu le cedez nimanui si pentru nimic!" insa nu pot momentan, le mai fur cumva in drumul meu spre munca sau inapoi, spre casa, in tramvai, citind ceea ce trebuie sa citesc ba pentru curs, ba pentru masterat si mult prea putin pentru propria mea placere.
Mi-e dor de dans, as vrea sa am timp sa merg la cursuri, sa-mi reamintesc pasii si sa dansez, sa-mi las si sufletul sa se miste in ritmul muzicii si sa viseze frumos.
Asta-i inca o dorinta neindeplinita...sa dansez din nou...

Miercuri

Si Luna Plina isi croieste drumul, cu panzele umflate si-mi aduce in avans o dupa-amiaza frumoasa de miercuri cu noutati bune, o ceasca mare de ceai plina de liniste, tarais de sarpe si ochi de vultur si un zambet latit pe toata fata in drum spre casa.

Multumesc Mikka, noapte buna tie si tuturor!

Asteptand clipa

Mi-e sufletu-n imbratisare cu clipa ce va sa vina curand, aducand Lumina. Ma intreb unde si cand am sa las seva proaspata sa devina una cu fiinta mea.
Clipa in care am sa te vad, imi da emotii de pe acum, inainte de a se fi intamplat...si teama de a nu fi pus prea multa dorinta si speranta si de a nu ma impovara doar cu iluzii si tristete mai apoi daca...daca...daca...Mintea mi-o ia razna, creand scenarii.

Ma intreb unde trec pragul in care uit ca totul e Iubire si cum sa imi tin in frau navalnicele ganduri si trairi, mustrandu-ma adesea pentru ce-am facut , pentru ca am atins ce nu trebuia chiar si cu o floare.
Vreau sa invat sa ma las libera, in palma Datatoarei de viata si de intelepciune, aceasta Iubire, aceasta Energie, sa duc plusurile mai departe iar minusurile sa le transform in alte plusuri...

Te astept, clipa, zambet, emotie...

Inceputuri

Traiesc fiecare clipa intr-un mod extrem de personal, ca si cum fiecare lucru pe care-l citesc despre lumea necunoscuta din noi e parte rupta din mine, ca si cum fiecare caz discutat isi intinde radacinile catre mine. Ma simt rascolita si acesta e doar inceputul, imi fac partial o auto analiza si ma gandesc cum va fi, cat voi suporta cand va trebui sa deschid porti inchise in mine, sa dau panze de paianjen la o parte, sa ud semintele bune din mine si sa plivesc buruienile .

S-ar putea sa fie greu, mai mult ca sigur, ca un glob urias pe umerii mei care se vor a fi de Atlas.
Dar vreau sa duc " povara" pentru ca simt ca dincolo, la finalul cursei, chiar de voi iesi ultima, voi fi ca si cum as fi fost prima, victorioasa, pentru ca ma voi fi redescoperit pe Mine.

Liniste

Imi fac o ceasca de ceai adus din Olanda, cu arome olandeze pentru mine. Ma asez in fata laptopului si ma gandesc cat de mult imi doresc un moment de liniste, ca acolo, departe, cand aveam timp sa ma gandesc la sufletul meu, la trairile mele, sa cobor in mine si sa deschid usi inchise, sau cel putin sa incerc sa trag cu ochiul pe gaura cheii la lucruri nevazute, nestiute de partea mea constienta.

Citesc mult in ultimul timp, in special pentru curs, e necesar ca sa inteleg cum omul poate sa fie si inger si demon, cu voie sau fara voie, si uneori as vrea sa scriu despre acele lucruri dar am nevoie de liniste, sa le rumeg, sa le absorb in mine.

Mi-e dor de linistea pe care o traiam departe, departe de zbuciumul acestui oras otravit de putere. Realitatea exista fie ca vrem sau nu, ce facem cu ea, cum o percem fiecare in parte, personalizata, tine de noi. Ce sa fac eu cu realitatea mea, cu prezentul meu, cand ceea ce-mi doresc e ceea ce am avut, liniste, liniste, liniste?

Ooo, stiu, avem nevoie de tot ceea ce Viata ne da pentru ca acestea toate sunt trepte ce ne duc in sus, spre ceea ce trebuie sa devenim in aceasta viata. Ma revolt si apoi ma temperez, cand realizez ca apa e mai inteleapta decat mine, ea se lasa sa se curga, isi face loc chiar si unde nu era matca inainte, iar urma ei ramane, incapatanata.

Ca sa pot sa traiesc un azi am nevoie de un ieri plin de liniste in care, cu capul dat pe spate, cu ochii larg deschisi, ma inecam in linistea ce domnea pe terasa casei din Bergen op Zoom, privind cerul pe inserat.

Ca sa pot sa traiesc un azi am nevoie de un maine in care sa pot visa in liniste, undeva, la o margine de camp ori padure, la o margine a zbuciumului acestui cotidian.

Ca sa pot sa traiesc un azi am nevoie sa invat ca nu pot schimba nimic din ceea ce nu-mi este dat sa schimb, sa accept inca o data si inca o data ca totul isi are un rost in lume, fie ca-mi place acest lucru sau nu.

In mintea omului

De vreo luna de zile, m-am inscris la un curs de 4 ani de formare in psihoterapia si psihanaliza copilului si adolescentului.

Azi, pentru prima data in viata mea, am reusit sa vad niste pacienti de la psihiatrie, impreuna cu colegii mei si cu una dintre profesoare. Experienta a fost cu totul aparte, cu multe trairi, si bune si mai putin bune, care m-au facut pentru prima data sa ma intreb daca pot sa fac fata unor astfel de intalniri, cu oameni cu probleme.

Primul pacient, posibil bolnav psiho-somatic, cu un mod plat de a vedea propria lui viata, totul e ok, merge, dupa propria lui exprimare, dar fara putinta de a-si exprima trairile, ca un robotel, ca si cum usa care dadea spre Sine ar fi inchisa iar el nu ar fi in posesia cheii, cu o puternica scindare pe cele trei laturi, fizica, mentala si sufleteasca.

Al doilea caz, o femeie puternic despresiva, cu manifestari psihotice si ruperi la nivel afectiv, cu posibile probleme cognitive, definitive, care te obosea prin discursul ei foarte dezorganizat si care-ti starnea si mila spunandu-ti ca-si cere scuze pentru ceea ce zice.

E fascinant si dureros in acelasi timp cat de intinsa si de intortocheata poate sa fie mintea umana...uneori ma intreb daca exista vreo frontiera reala si cred ca nu.

Oare am sa fiu in stare sa merg in acest labirint, al fiintei, fara sa ma pierd pe mine, ba din contra, sa regasesc ceea ce, poate, am pierdut candva?

Vest? Est? Bucharest?

Astazi ma gandeam ca nu mi-a facut bine sa traiesc intr-o tara civilizata din vest un an de zile pentru ca am vazut ca SE POATE SI ALTFEL si cand vad micimile, nesimtirile si rautatile gratuite si voite din orasul asta care, cica, e capitala unui stat asa zis democratic, mi se face o sila de nedescris.
Nu pot sa inteleg cat de nesimtiti pot sa fie unii, cum isi permit sa-si bata joc nu de unul sau doi oameni, ci de o groaza de oameni, cu "legile" si "ordonante" de 2 lei, fara cap si fara coada. Urla ceva in mine si, oricat as vrea sa-mi pastrez calmul si sa invalui intr-un glob de iubire si pace toata mizeria asta de aici ca pe o incercare de a contracara porcaria asta de guvernare la care suntem martori, nu mai am putere si rabdare s-o fac, ma simt vlaguita de negura care se lasa peste tara asta, de ceata de pe ochii unora...Incotro, Doamne, incotro ne duci sau, mai bine zis, ne duc niste neoameni?
Sotul meu incerca azi sa ma ajute sa vad partea buna a lucrurilor, a devenit el idealist, hahahaa, mi-a luat locul, si incerca sa ma convinga ca ceea ce am vazut noi bun si frumos intr-o tara civilizata din batrana Europa va exista la un moment dat si la noi si prin intermediul nostru, urmand sa fim, eu si el, o parte din acei care vor schimba tara aceasta... Oare?!? Cand? Cum?
Poate in alta viata, dragul meu!!! Acum sunt muuuuuult prea pesimista in privinta vitorului acestei tari!

Perceptie

Este adevarat ca fiecare om are propria lui perceptie despre sine si lumea din jur. Dovada clara este tocmai ceea ce se intampla in prezent in lume, si in mod special in tara noastra.
Mi s-a intamplat ceva neplacut, ca tocmai o persoana care am crezut ca este cu scaun la cap si ca ii pasa de cei din jur, sa-mi dovedeasca contrariul. Aici perceptia mea a fost alterata dar nici a ei nu e ok , ba chiar deloc. Asta ca sa nu schimb cuvantul perceptie cu unul mai dur, nesimtire, nepasara, prostie, etc.
Sfarsit de luna, zi de salariu. Ma astept ca dreptul meu stabilit printr-o negociere si un contract sa fie respectat. Mi se spune in schimb ca sunt niste probleme cu incasarea banilor de la beneficiarii serviciilor noastre si ca se va intarzia plata salariilor cu cateva zile sau o saptamana. Ma cam enervez, normal, fara sa manifest, dar cel mai mult ma simt inselata, dezamagita.
Trece week end-ul si colega mea imi spune cum ca,acea persoana care trebuia sa ne plateasca, s-a laudata ca si-a cumparat nu stiu ce, ceva scump, si inca cineva imi spune despre aceeasi persoana, patroana, ca le-a povestit catorva colega cum doreste ea sa-si serbeze ziua de nastere... Nervi, dezamagire, amar,dezamagire, dezamagire....Cum e posibil ca un om pentru care lucrezi si care traieste tocmai din banii pe care TU ii faci pentru el, prin munca ta, sa nu te plateasca iar el, in schimb, sa se laude cu ceea ce face, chestii care implica bani, bani pe care tu nu-i ai nici pentru paine, un lapte, intretinere, etc? Nu-i asa ca am perceput gresit omul acesta in care am crezut?
Cat despre perceptia ei despre lume si sine, nu ma mai intereseaza...eu stiu ce am de facut cu viata mea: sa scap de patroni. Mai ales in Romania!

Aniversare de demut

Astazi ar fi fost ziua lui tataia, tatal mamei mele. Din pacate a plecat prea devreme din aceasta lume. A fost un om bland, bun, vesel, care cred ca a dorit mai mult de la viata. De cand nu mai este el s-au mai scurs 16 ani. Pare atat de demult!
Citisem undeva ca noi existam dupa moarte atata timp cat inca mai suntem in sufletul si in mintea celor care raman dupa noi. Dar dupa aceea? Ce va mai fi? Nimic. Vom fi spirite intr-o lume a spiritelor asteptand sa ne reintoarcem la cei care ne-au insotit pe un drum, intr-o viata, candva...

Astrologie

M-am intrebat in ultima luna de unde si de ce am aceste stari sufletesti si fizice care-mi dau senzatia ca alunec intr-un gol si ca inca nu resusesc sa ating fundul haului... ca sa ma pot intoarce apoi la suprafata . :) Apoi mi-am amintit ca una dintre pasiunile mele e astrologia si am incercat sa caut raspunsuri in ea.

Ca sa nu existe urme de indoiala, astrologia practicata asa cum o faceau anticii, nu se reduce la asa zisele horoscoape de azi in care, pentru o anume zodie, de exemplu cea a berbecului, se fac predictii generale pentru toti cei nascuti in acea zodie. Ce inseamna asta de fapt? Ca cei care sunt in zodia berbecului au soarele in acea zodie si atat.

Ca sa faci o harta astrologica pentru o persoana, se iau in consideratie TOATE planetele folosite si de astronomi, punanadu-se insa in centru Pamantul si nu Soarele.Astfel, vom avea o harta geocentrica cu pozitiile celorlalte planete, Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, plus Pluto, care nu mai este socotit planeta dupa astronomi de vreo 2 ani, si Soarele, care, desi este o stea dpdv astronomic, va fi valorificat in acest caz ca fiind o planeta. Toate acestea vor fi "asezate" pe un cerc impartit in 12 sectoare, fiecare alocat unui anumit domeniu al vietii si denumite case si 12 zodii. Pe langa acestea, exista 2 axe importate care vor mai dezvalui ceva in plus despre o harta astrologica, axa Ascendent- Descendent si cea a Mijlocului Cerului - Fundul Cerului.


Cum tot ceea ce exista in jurul nostru este doar energie care ia diverse forme, asa si planetele sunt energie din marea energie universala. Daca o celula a corpului uman poate influenta prin buna sau proasta ei functionare intregul organism al unui om, la fel si energia unei planete poate sa influenteze energia Pamantului si, implicit, a tot ceea ce exista pe el, inclusiv omul. Cu alte cuvinte, energia unei planete poate fi resimtita de catre mine sau altul, mai mult sau mai putin, in functie de gradul de evolutie si de toleranta fizica, emotionala, spirituala, la un moment dat, in cazul unei persoane. Aceste influente sunt transpuse in limbaj astrologic prin tranzite la pozitia natala. Mai explicit, pe harta natala a fiecaruia, cu pozitiile clare si fixe pentru o data de nastere anume, un loc si o ora, se iau in calcul pozitiile planetare dintr-o alta zi, alt an, cautandu-se a se afla influentele de moment pentru respectiva persoana. Pentru exemplificare voi folosi o harta oarecare in care, central vor fi pozitiile planetelor in harta natala ( simbolurile lor astrologice) iar in exterior cele de moment sau tranzite. De specificat ca pe harta se folosesc niste simboluri asociate atat planetelor cat si zodiilor.

Revenind la harta mea natala si la tranzitele de moment, am constatat ca exista niste aspecte nu tocmai grozave care pot sa influenteze si sa determine destul de mult starea mea actuala. Ok, stiu, planetele, mai exact energiile lor, PREDISPUN SI NU DISPUN de liberul arbitru al fiecaruia dar nu poti sa nu tii cont de existenta lor. Si cum un om prevenit face mai mult decat unul care nu a fost prevenit, e bine ca am realizat care sunt tendintele si influentele de moment in ceea ce ma priveste pe mine pentru a ma intelege mai usor si pentru a stii cum sa reactionez pentru a nu lasa universul sa "dispuna" de mine dupa bunul lui plac! :)