O lume nebuna, nebuna, nebuna

Traim intr-o lume nebuna, nebuna, nebuna...Te si intrebi unde naiba s-au ascuns inteligenta si bunul simt din poporul asta.Aaa, ma scuzati, e folosita in smecherii, mismasuri si alte treburi aducatoare de profit cat mai rapid, chiar si cu lezarea drepturilor scrise sau nescrise ale celorlalti.
Ma confrunt de cateva luni cu niste probleme cu anumiti oameni despre care, orbita cum am fost din pacate, cu voie sau fara voie, am crezut ca sunt altfel. De fapt cred ca AM VRUT SA CRED ca sunt oameni si am descoperit ca ...
Oare ce am descoperit? Ca animalele pot sa fie muuuult mai umane, sa zicem, decat ei, ca minciuna e la rang inalt, ca fatarnicia e parte din programul zilnic si multe altele.
Ma intreb cum ar trebui sa te porti cu astfel de persoane pentru ca eu nu stiu si nu vreau sa joc jocul minciunii si a pupincurismului, e ceva ce nu mi-a fost inoculat in educatia data mie de catre parintii mei, buni sau rai, cum au fost. Daca cineva are vreo idee, daca s-a lovit de astfel de probleme, astept sugestii, am nevoie sa invat cum sa ma port cu hienele ca sa nu ma pape. :)

Vest? Est? Bucharest?

Astazi ma gandeam ca nu mi-a facut bine sa traiesc intr-o tara civilizata din vest un an de zile pentru ca am vazut ca SE POATE SI ALTFEL si cand vad micimile, nesimtirile si rautatile gratuite si voite din orasul asta care, cica, e capitala unui stat asa zis democratic, mi se face o sila de nedescris.
Nu pot sa inteleg cat de nesimtiti pot sa fie unii, cum isi permit sa-si bata joc nu de unul sau doi oameni, ci de o groaza de oameni, cu "legile" si "ordonante" de 2 lei, fara cap si fara coada. Urla ceva in mine si, oricat as vrea sa-mi pastrez calmul si sa invalui intr-un glob de iubire si pace toata mizeria asta de aici ca pe o incercare de a contracara porcaria asta de guvernare la care suntem martori, nu mai am putere si rabdare s-o fac, ma simt vlaguita de negura care se lasa peste tara asta, de ceata de pe ochii unora...Incotro, Doamne, incotro ne duci sau, mai bine zis, ne duc niste neoameni?
Sotul meu incerca azi sa ma ajute sa vad partea buna a lucrurilor, a devenit el idealist, hahahaa, mi-a luat locul, si incerca sa ma convinga ca ceea ce am vazut noi bun si frumos intr-o tara civilizata din batrana Europa va exista la un moment dat si la noi si prin intermediul nostru, urmand sa fim, eu si el, o parte din acei care vor schimba tara aceasta... Oare?!? Cand? Cum?
Poate in alta viata, dragul meu!!! Acum sunt muuuuuult prea pesimista in privinta vitorului acestei tari!

Perceptie

Este adevarat ca fiecare om are propria lui perceptie despre sine si lumea din jur. Dovada clara este tocmai ceea ce se intampla in prezent in lume, si in mod special in tara noastra.
Mi s-a intamplat ceva neplacut, ca tocmai o persoana care am crezut ca este cu scaun la cap si ca ii pasa de cei din jur, sa-mi dovedeasca contrariul. Aici perceptia mea a fost alterata dar nici a ei nu e ok , ba chiar deloc. Asta ca sa nu schimb cuvantul perceptie cu unul mai dur, nesimtire, nepasara, prostie, etc.
Sfarsit de luna, zi de salariu. Ma astept ca dreptul meu stabilit printr-o negociere si un contract sa fie respectat. Mi se spune in schimb ca sunt niste probleme cu incasarea banilor de la beneficiarii serviciilor noastre si ca se va intarzia plata salariilor cu cateva zile sau o saptamana. Ma cam enervez, normal, fara sa manifest, dar cel mai mult ma simt inselata, dezamagita.
Trece week end-ul si colega mea imi spune cum ca,acea persoana care trebuia sa ne plateasca, s-a laudata ca si-a cumparat nu stiu ce, ceva scump, si inca cineva imi spune despre aceeasi persoana, patroana, ca le-a povestit catorva colega cum doreste ea sa-si serbeze ziua de nastere... Nervi, dezamagire, amar,dezamagire, dezamagire....Cum e posibil ca un om pentru care lucrezi si care traieste tocmai din banii pe care TU ii faci pentru el, prin munca ta, sa nu te plateasca iar el, in schimb, sa se laude cu ceea ce face, chestii care implica bani, bani pe care tu nu-i ai nici pentru paine, un lapte, intretinere, etc? Nu-i asa ca am perceput gresit omul acesta in care am crezut?
Cat despre perceptia ei despre lume si sine, nu ma mai intereseaza...eu stiu ce am de facut cu viata mea: sa scap de patroni. Mai ales in Romania!

Vai de noi!