Ce as lua cu mine cand as pleca?

Ce as lua cu mine cand as pleca?
As lua toata frumusetea adunata in suflet, in ochi, in fiinta mea, mirosul canalelor si cerul infinit de frumos, fie soare, fie ploaie, vant sau doar nori negri de suparare, iarba de un verde de smarald, vapoarele pe firul apei, linistea de nepretuit, scarile inguste si geamurile largi, scaldate in lumina.
As lua marea si pescarusii, as lua randunelele care iau lectii de zbor in fiecare seara, florile de la ferestrele caselor, oamenii mergand pe biciclete, vacile pascand, cascavalul delicios si sunetul ceasului din turla biserici.
As lua bucuria zilelor de sarbatoare, calmul oamenilor, increderea in mai bine.
As lua cu mine ceea ce am devenit aici si ceea ce inca mai construiesc in mine, caramida peste caramida, nu pentru a ascunde fiinta mea de ochii celorlati, ci pentru a ma defini, desi sunt infinita parte din marele Infinit.
As lua toate prieteniile, toata caldura pe care am simtit-o de la altii, tot ceea ce am invatat de la ei si prin ei.
As lua sperante in lucru, sperante spulberate dar intelese, sperante ce vor veni.
As lua intelepciunea unei experiente dintr-o alta lume, diferita de ceea ce stiam candva si devenita acum parte din mine.
As lua bucuriile, tristetile, suferintele, incapatanarea de a trece peste greutati, speranta si increderea in rostul meu, oriunde ar fi el sa fie.
As avea atat de multe de luat incat nu stiu cum le-as putea cara! E o dulce povara pe care as prefera sa o traiesc inca ceva vreme, cu bune si rele, aici, acum, dar de va fi sa plec intr-o zi, cea mai mare bogatie a mea nu va fi materiala, ci tot ceea ce mi-a umplut si imi umple spiritul in lumea dintre ape!