Ne-am luat biciclete, eu si I, acum cateva zile. Azi, dupa ani buuuuuuuni de nepedalat, m-am urcat in sa, pe doua roti, si am incercat sa merg...Doamne, ca un copil care invata sa mearga ,asa ma simteam, si nu-mi era de ceea ce ar zis altii care m-ar fi vazut pe drum, ci de faptul ca as fi putut sa ma ranesc ( de parca as fi mers cu viteza de avion supersonic la care trebuia sa pun frana!). Simteam teama in fiecare fibra, in mainile care se crispau pe ghidon. a trebuit sa-mi repet ca o mantra "I can do it!!!" , sa incerc sa ma calmez, astfel ca, in final, am reusit sa merg o buna bucata de drum, fara probleme, dar am obosit destul de mult, pentru ca nu aveam exercitiul fizic necesar.
Sper ca in curand sa fiu mult mai sigura pe mine si capabila sa merg kilometrii pe bicicleta.
Celei mici, in scaunelul ei fixat pe bicicleta lui I, i-a placut la nebunie.
VREAU SA MERG PE BICICLETA LA FEL DE RELAXATA SI DE SIGURA PE MINE CA ORICARE OLANDEZ! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu