N-am mai citit de mult timp povesti, cred ca din copilarie. Imi amintesc si acum cat de mult ne bucuram, eu si surorile mele, de cartile pe care le primeam de la mama sau de la tata sau de la Mosu', numai sa fie! Si cu cata evlavie, as putea spune, ne cufundam in lumea lor! Exista undeva in cartier un microbuz, o biblioteca ambulanta, pe 4 roti, care ajungea periodic, mai exact o data pe saptamana, pe o strada foarte aproape de casa noastra. Eram fascinata de vizitele acolo, as fi ramas cu orele sa rasfoiesc cartile acelea.
Mai tarziu, cand ne-am mutat ceva mai departe de acel lbloc, dar in acelasi cartier, si foarte aproape de casa bunicilor, am descoperit o alta biblioteca, la fel de plina cu minunate istorioare de tot felul. Si-acolo ne inchideam ca niste soricei in cautarea unei comori numai de noi stiuta.
Am ramas cu nostalgia aceasta, a povestilor si a cartilor de la biblioteca chiar si peste ani, si de fiecare data cand dau peste vreo carte din copilarie le spun surorilor mele: "Mai tii minte cand...?" si retraiesc cu inima acele clipe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu