miercuri, 18 aprilie 2012

Teatru

Am primit de ziua mea 2 bilete la teatru, "Caramitru-Malaele, cate-n luna si in stele".
Si am fost, eu si sotul meu.
Spectacol de improvizatie, poezie si muzica, 2 actori de facturi diferite, unul mai sobru, dupa mine, celalalt mai pus pe sotii, amandoi minunati. Iar violoncelistul, Adrian Naidin, exceptional, o voce si o interpretare nemaipomenite.
Daca initial mi-a parut ca totul incepe greu, ca nu am starea necesara, calm, rabdare, treptat am iesit din agitatia mea curenta si m-am lasat prinsa in jocul celor trei de pe scena. Am ras, ne-am emotionat, am glumit cu perdea si fara perdea, glume fatise ori ziceri cu sensibilitati aparte, am cantat cu sala la initiativa violoncelistului, am trait frumosul.
Finalul? O seara minunata pe care doresc s-o repet cat mai curand!

http://www.youtube.com/watch?v=FrfnlHFOgM4

marți, 17 aprilie 2012

Sarbatori

E important sa-ti lasi sufletul sa te calauzeasca fara sa-ti pese de gura lumii, sa-ti lasi inima sa te duca acolo unde te simti acasa, impacat cu tine, indiferent de ceea ce gasesti in calea-ti.
In Vinerea Mare, slujba prohodului. Apoi, cu steagurile-n frunte, duse de 2 barbati, cu cei 2 preoti si cu alti vreo 6 barbati ducand epitaful care fusese pus peste masa din biserica pe sub care trecuse multime de lume cu lumanari si flori in maini, o mare de oameni, peste vreo suta si ceva, cu lumanari arzand, au dat roata parohiei, de-a lungul mai multor strazi, ca intr-o procesiune adevarata a punerii lui Iisus in mormant. Oamenii mergeau cu mic cu mare, copii mici, medii, tineri, adulti, batrani, de-a lungul strazilor, trecand pe langa alti oameni care se uitat mirati, unii inchinandu-se, in special copiii care se opreau din joaca lor si cascau ochii la noi. Apoi intoarcerea la biserica si slujba de vecernie, ultima inaintea Invierii. Miruirea si impartirea de catre preot a florilor, miilor de flori aduse de oameni langa epitaf. Oameni si oameni, unii mai rabdatori, altii grabiti si tematori ca nu vor primi exact florile pe care si le doreau, amestecand cele sfinte cu dorinte lumesti gen coada la carne, lapte , oua.
A doua zi a plouat in reprize, dupa-amaiza, seara, si totusi, cu umbrele in maini, destui oameni s-au incumetat sa plece la miez de noapte sa ia lumina sfanta.
Ca peste tot, ca mai mereu, unii au vrut sa treaca rapid peste luat lumina, luat paste, mers acasa, mancat, si altele. Altii si-au lasat si sufletele si inimile sa se odihneasca putin in linistea noptii, a bisericii, a slujbei, a dangatului de clopot si a sunetului de toaca. Ne-am odihnit, am cantat "Hristos a inviat din morti" si-apoi, impacati, ne-am intors catre casa, catre cei dragi.
Zile in familie , de cinstire a Vietii asupra Mortii, de cinstire a Iubirii de Viata, de Dumnezeu.
Maine reincep munca dupa vacanta incercand sa-mi pastrez linistea din suflet adunata de sarbatori.
Hristos a inviat!

miercuri, 4 aprilie 2012

Frecusuri

Ce se intampla oare in ziua de azi cu cei aflati in pozitii de conducere,cu cei care au o afacere dar in care nu tin cont de faptul ca cei care muncesc pentru ei sunt oameni si nu roboti???
Ma minunez de multe ori cand vad cum persoane care au fost luate in suturi, mai mult sau mai putin, pe vremea cand erau doar simpli executanti, trec baricada si, pac!,parca li se sterge cu buretele totul din creier legat de trecutul lor de mici sclavi pe plantatie si, la un moment dat, cand prind o pozitie super, trag si ei altora suturi la greu.

Daunazi anunt la munca cum ca nu pot sa vin a doua zi pentru ca am copilul bolnav,cu febra, si ca trebuie sa-l duc la doctor. Mi se spune cu jumatate de voce "dar eu ce fac?"(ea,s efa adica, pe cine pune in locul meu), "sun-o pe cutare (eu adica sa fac asta in conditiile in care aceasta e treaba unui sef si nu a mea!) si vezi daca poate sa vina in locul tau" si "bine, bine, DAR SA NU SE MAI REPETE!" de parca vorbea tata cu mine. La asa replica raspund si eu cu "stai putin, asta suna ca si cum copilul ar trebui sa se imbolnaveasca in zilele in care sunt libera si el ar trebui sa stie asta!". Sefa se calmeaza un pic si zice ca da, stie si ea cum este , ca este si ea parinte.... Oare?!?
Unii simt nevoia acuta de a-i controla pe ceilalti, de a-i face sa cante dupa cum doresc ei si in cazul in care aceasta nu se intampla, nu esti bun, pentru ca nu asculti, ai tupeu ca-ti aperi drepturi si demnitatea...