O zi frumoasa

Ce bine ca mai da Dumnezeu cate-o zi ca aceasta, cand simti ca dai din tine si ceilalti primesc, asimileaza, inghit cu toata fiinta lor ceea ce le oferi. O astfel de zi simt ca am avut azi cu copiii mei de la gradi, o zi in care am simtit ca ne unesc fire nevazute.
Azi am incercat, cu mic cu mare , sa-i includ in "punerea in scena" a unei povestiri pe care le-o citisem. I-am intrebat, le-am sugerat, am hotarat impreuna ce recuzita sa folosim si s-au distrat atat de bine incat au mai dorit s-o faca si a doua oara dar nu mai aveam timp.
E minunat cand vezi munca ta in ochii lor, in jocul lor, in fiinta lor, parca poti sa mai spui si tu ca nu e totul in zadar si ca merita sa faci ceea ce faci chiar si pentru 5-10 minute de frumusete cu ei.
Un gand bun pentru adevaratii educatori de suflete frumoase!

Educatie

De ce simt unii oameni atat de puternic nevoia sa spuna Da cand tu spui Nu, sa se bage peste treaba ta, doar asa, parca pentru a demonstra ca EI AU DREPTATE? De unde nevoia asta de a contrazice pe altul? Cred ca nu realizeaza, cu siguranta, ca pentru un copil, mai ales, este greu de inteles de ce acum ceva e alb, cand zice mama, si negru, cand zice altcineva ( mai ales daca e o persoana apropiata)? Regulile facute de tine nu-s bune intotdeauna, se poate, dar de ce trebuie altul, oricine ar fi, sa incerce sa-si impuna propria lui regula contra regulii tale, just like that? Nu vreau sa par incapatanata, strong head, inflexibila, dar daca vreau sa incerc sa-mi invat copilul sa astepte sau sa faca ceva intr-un anume fel, prefer ca asa sa se faca, chiar daca gresesc, pentru ca e COPILUL MEU si pentru ca eu, ca mama, am 24 de ore din 24 datoria de a o indruma. Restul lumii e azi, maine, din cand in cand cu ea si atat. Eu raman.
Si mai ales, as prefera sa nu se faca toate astea cu copilul auzind discutia...
Poate-s exagerata, se poate....:D
Dar mai bine o las balta, ca doar e Craciunul.....

Sistem de educatie

Unul din lucrurile bune care mi s-au intamplat in aceasta viata a fost acela de a avea sansa sa invat sa lucrez cu copii prescolari dupa sistemul britanic si cu profesori britanici pe la inceputul anilor '90.

De ce sistemul britanic pentru prescolari e bun? Pentru ca da sansa unor copii mici, care nu cunosc regulile acestei vieti in care s-au "angajat" in momentul in care s-au nascut, sa invete sa faca alegeri si sa le si faca efectiv, sa se dezvolte holistic, fiecare componenta a fiintei sale fiind importanta, si dezvoltarea fizica si cea emotionala ( f importanta) si cea spirituala si cea morala si cea intelectuala.

Aud de prea multe ori despre gradinite cu cate 30 si chiar mai multi copii in grupa si ma intreb la modul cel mai serios cum poate o educatoare sa faca fata in asa fel incat sa-i invete pe acei copii ceva, far ca sa se uzeze precoce, pentru ca cei mici iti "fura" energie, iar copiii sa fie fericiti si sa se dezvolte armonios.Si asta timp de cel putin 6 ore pe zi!

In sistemul britanic, sala de clasa e impartita pe asa zise arii de interes, mai exact, activitati permanente diverse cum ar fi, coltul de decupat si lipit unde se pot face colaje si nu numai, coltul pentru pictura, coltul pentru jocuri de matematica, coltul jocului imaginativ care se poate transforma, functie de tema abordata la clasa, in coltul casei sau o gradina zoologica sau spital sau o gara cu un tren , etc ,coltul pentru constructii ( cuburi, lego, etc), coltul pentru joaca cu nisip, pentru joaca cu apa, joaca cu coca colorata cu colorant alimentar, ca o platilina, si altele. Zilnic, copiii isi pot alege activitatile, alternand functie de propriile alegeri. Pot sa se joace 15 minute cu un puzzle, apoi 10 minunte sa deseneze sau sa picteze si apoi sa petreaca alte 15 minute construind cu cuburi de lemn.

Ce-am invatat in acest sistem e ca poti sa folosesti orice pentru a deveni obiect de joaca si de studiu. Niste sticle goale de plastic, de 500 ml, impreuna cu niste palnii ieftine din plastic si cateva borcane goale de iaurt, puse intr-o copaita cu apa pot sa devina un minunat mod de a invata cum sa torni apa fara sa o versi in sticla, despre a umple si a goli, despre volum si multe altele.

Daca vine vorba despre jocul de constructii, niste cutii de carton de marime mica si medie pot sa fie transformate in caramizi pentru o casa sau cazemata. Iar cutiile mici, se pot transforma in rachete, masini si alte minuni, pictate cu vopsea si lipite cu lipici. Nasturii pot sa devina ochi pentru colaj, fulgii din nuca de cocos, pot sa fie zapada din care e facut omul de zapada...din hartie si carton.

Un proiect drag mie a fost cel cu cartea despre animale de ferma, cand peste desenele animalelor s-au lipit diverse materiale, de texturi diferite: pene maro si rosii pentru gainusa, hartie creponata galbena pentru rata, cu apa din folie de culoare albastra, cu bucati de material textil de culoare maro pentru cal, cu vata alba pentru lana oilor etc.

A lasa liberatea de alegere, in niste limite usor impuse, pentru ca educatorul ii ofera practic copilului activitatile din care alege intr-o zi, a-i lasa libertatea de gresi si de a invata din asta, posibiltatea de a-si folosi creativitatea, a-i lauda efortul cand creaza ceva si nu produsul finit, pot sa duca la o dezvoltare mult mai armonioasa si mai rapida a unui copil in ziua de azi. Eu una asa cred!

Prima zi de gradinita

Marti, 8 septembrie 2009, prima zi a celei mici la gradinita, de fapt un playgroup, aici, in Bergen op Zoom.
Emotii, agitatie, trezit devreme, imbracat si hranit copilul. Apoi m-am pregatit si eu , si impreuna cu tati, am plecat toti trei sa ne intalnim cu cele doua domnisoare de la gradi, juf Nienke si juf Nicole, si cu ceilalti copii.
Clasa, mare ,generoasa, cu diverse activitati din care sa aleaga cei mici. Sistemul pe care-l folosesc e cel Montesori, si cum sunt cam satula de nebunia din gradinitele romanesti, ma bucur ca cea mica poate sa aiba o experienta diferita aici, cu toate impedimentele legate de neintelegerea limbii olandeze (deocamdata!). Aici stiu sigur ca va putea sa aleaga cu ce sa se joace, fara probleme, ca isi va face prieteni si ca va gasi atentie din partea celor doua educatoare.
De doua ori pe saptamana, Maia va merge in grupul de copii cu care va invata cate ceva de fiecare data, va invata sa aiba grija de plantuta ei ( fiecare copil are propria lui planta adusa de acasa), sa socializeze si sa inteleaga ,in prima faza, limba olandeza.
Azi am luat-o mai devreme acasa, trebuia sa ajung in Haga la un interviu, si am gasit-o ascultand o poveste in olandeza, cu ceilalti copii, si privind pozele din carte, povestea pisoiului Diki Dick, un personaj celebru pentru copiii olandezi. Era chiar in fata, langa juf Nienke, care le citea si le arata imaginile, iar Maia isi intindea gatutul ca sa vada cat mai multe.
Mai tarziu, in cursul zilei, am intrebat-o daca mai vrea sa mai mearga la gradi si a spus un DA foarte hotarat. Asta-i de bine, inseamna ca se simte in siguranta...sau poate ca mai are nevoie de ceva timp sa realizeze ca mami o lasa cu altii pentru cateva ore! :)

Despre educatie

Am gasit acest filmulet aici ,pe blogul unui iubitor de psihologie. L-am vizionat si mi-a dat de gandit mult.
Am uitat de fapt sa fim copii in momentul cand am devenit adulti. Ca si parinti, profesori, oameni care lucram cu oameni, ar trebui sa ne gandim de mai multe ori ce facem cu vietile copiilor nostri, ce educatie le dam, cum ii valorificam. Si ,mai ales: vrem sa devina niste robotei ca si noi sau ii vrem plini de viata, fericiti, folosindu-si talentele la adevartul lor potential?