marți, 8 decembrie 2009

Sistem de educatie

Unul din lucrurile bune care mi s-au intamplat in aceasta viata a fost acela de a avea sansa sa invat sa lucrez cu copii prescolari dupa sistemul britanic si cu profesori britanici pe la inceputul anilor '90.
De ce sistemul britanic pentru prescolari e bun? Pentru ca da sansa unor copii mici, care nu cunosc regulile acestei vieti in care s-au "angajat" in momentul in care s-au nascut, sa invete sa faca alegeri si sa le si faca efectiv, sa se dezvolte holistic, fiecare componenta a fiintei sale fiind importanta, si dezvoltarea fizica si cea emotionala ( f importanta) si cea spirituala si cea morala si cea intelectuala.
Aud de prea multe ori despre gradinite cu cate 30 si chiar mai multi copii in grupa si ma intreb la modul cel mai serios cum poate o educatoare sa faca fata in asa fel incat sa-i invete pe acei copii ceva, far ca sa se uzeze precoce, pentru ca cei mici iti "fura" energie, iar copiii sa fie fericiti si sa se dezvolte armonios.Si asta timp de cel putin 6 ore pe zi!

In sistemul britanic, sala de clasa e impartita pe asa zise arii de interes, mai exact, activitati permanente diverse cum ar fi, coltul de decupat si lipit unde se pot face colaje si nu numai, coltul pentru pictura, coltul pentru jocuri de matematica, coltul jocului imaginativ care se poate transforma, functie de tema abordata la clasa, in coltul casei sau o gradina zoologica sau spital sau o gara cu un tren , etc ,coltul pentru constructii ( cuburi, lego, etc), coltul pentru joaca cu nisip, pentru joaca cu apa, joaca cu coca colorata cu colorant alimentar, ca o platilina, si altele. Zilnic, copiii isi pot alege activitatile, alternand functie de propriile alegeri. Pot sa se joace 15 minute cu un puzzle, apoi 10 minunte sa deseneze sau sa picteze si apoi sa petreaca alte 15 minute construind cu cuburi de lemn.

Ce-am invatat in acest sistem e ca poti sa folosesti orice pentru a deveni obiect de joaca si de studiu. Niste sticle goale de plastic, de 500 ml, impreuna cu niste palnii ieftine din plastic si cateva borcane goale de iaurt, puse intr-o copaita cu apa pot sa devina un minunat mod de a invata cum sa torni apa fara sa o versi in sticla, despre a umple si a goli, despre volum si multe altele.
Daca vine vorba despre jocul de constructii, niste cutii de carton de marime mica si medie pot sa fie transformate in caramizi pentru o casa sau cazemata. Iar cutiile mici, se pot transforma in rachete, masini si alte minuni, pictate cu vopsea si lipite cu lipici. Nasturii pot sa devina ochi pentru colaj, fulgii din nuca de cocos, pot sa fie zapada din care e facut omul de zapada...din hartie si carton.
Un proiect drag mie a fost cel cu cartea despre animale de ferma, cand peste desenele animalelor s-au lipit diverse materiale, de texturi diferite: pene maro si rosii pentru gainusa, hartie creponata galbena pentru rata, cu apa din folie de culoare albastra, cu bucati de material textil de culoare maro pentru cal, cu vata alba pentru lana oilor etc.
A lasa liberatea de alegere, in niste limite usor impuse, pentru ca educatorul ii ofera practic copilului activitatile din care alege intr-o zi, a-i lasa libertatea de gresi si de a invata din asta, posibiltatea de a-si folosi creativitatea, a-i lauda efortul cand creaza ceva si nu produsul finit, pot sa duca la o dezvoltare mult mai armonioasa si mai rapida a unui copil in ziua de azi. Eu una asa cred!

12 comentarii:

Zad spunea...

bun venit in concurs!

ajnanina spunea...

oh, da...
nimic nu te face mai uman, nimic nu-ti infloreste stima de sine mai mult decat libertatea de a alege...

DoarEu spunea...

Minunat! Libertatea iti stimuleaza oarecum imaginatia. Frumos articol...

astharte spunea...

Bine te-am gasit, Zad!

astharte spunea...

Ajnanina si DoarEu,multumesc pentru gandurile voastre.
Cat despre libertate, daca o ai cand te formezi ca om, poti sa inveti din alegerile tale, din greselile tale, mult mai mult decat din spusele si lectiile altora, nemaivorbind despre faptul ca inveti sa-ti folosesti potentialul propriu, ducand astfel la cresterea stimei de sine si la dezvolatrea imaginatiei.
Interesant mi s-a parut faptul ca, acum cateva zile, un copil i-a spus altuia, in contextul in care au fost rugati sa-si aleaga o poveste care le-a placut si sa deseneze personajul preferat, cum ca cel vizat facea doar niste mazgaleli, ca nu facea desenul precum cel din poveste. Eu una i-am spus celui cu observatia cum ca celalalt copil asa doreste sa deseneze personajul si ca din punctul meu de vedere nu e o mazgalitura si ca fiecare deseneaza bine din punctul lui de vedere, ca toti incearca sa faca cat pot ei de bine activitatea respectiva. Voi ce ati fi facut?

canard spunea...

hehe-cand scrii tu despre sistemul britanic, eu scriu , cum ar veni, tot despre el, dar in usor alta nota :-(
tare interesant articolul tau, e pe intelesul tuturor, si al celor nefamiliarizati cu abordarea asta! bravo, Ruxi!

ajnanina spunea...

i-as fi dat mai mult de desenat :))
glumesc, nu, n-as fi facut asa...
as diversifica, probabil, cerintele - celor cu mai putin talent manifestat le-as cere sa se exprime in alt mod... oferindu-le apoi, ocazia sa deseneze si dupa modele... nu stiu, depinde, orice abordare care sa-i mantina activi si interesati e ok.
si in nici un caz nu l-as lasa sa-i piara cheful de desenat celui care nu prea il are...

astharte spunea...

Merci,Anca,pentru apreciere, ma gandesc ca sunt f putini cei care stiu despre un alt mod de educatie. Sunt si alte sisteme care aduc lucruri bune, Maia a mers in Olanda la un playgroup in sistem Waldorf, pentru f scurt timp, dar mi-a placut cum era clasa organizata si cum era ziua lor impartita si ce faceau.
Eu una cred ca orice sistem in care educatorul poate sa creeze o relatie apropiata cu fiecare copil din clasa, daca exista posibilitatea, pentru copil, de a alege cu ce si cand sa se joace, o oarecare libertate de miscare si un mod creativ de predare-invatare, un asa zis first-hand expereince tu stii f bine ce inseamna asta), atunci e bun si mult mai eficient fata de unul in care memorarea mecanica primeaza.

astharte spunea...

Ajnanina, sunt de acord cu tine, nu cred ca un copil care nu e talentat la desen ar trebui descurajat, ba din contra, poate stimulat cumva si apreciat "stilul" personal. :) La urma urmei nu place tuturor Picasso, nici chiar VanGogh!
Mentionez ca i-am intrebat pe cei doi copii in cauza daca doresc sa deseneze, le-am oferit posibilitatea de a spune "nu"! :)

astharte spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
astharte spunea...

Anca, scuze, am gresit,Maia a fost in sistemul Montessori...

canard spunea...

multumesc pentru precizare Ruxi- si pentru ca m-ai determinat sa aflu care sunt diferentele intre ele- uite ce am aflat:prima ar fi in curriculum, care la Waldorf amana materiile in context academic(nu se fac scris, citit, socotit, decat dupa 7 ani, pe cand la Montessori se incepe de la 3-4 ani; a doua diferenta este metoda: la Waldorf copiii sunt in grupuri de varsta stricte, se face mult "frontal teaching", la Montessori incadrarea de varsta e lejera-3-6 ani, 6-12 ani, 12-15 ani)

Mi-ai dat o tema interesanta :-) o sa ma mai documentez!