De-ale Maiei

Ce m-a intrebat fetita mea azi:
1. Mami, care era numele de familie al lui Isus Hristos?
2. Mami, si pisicile au un ingeras, un ingeras-pisica, pentru ca sunt si pisici care-au murit acolo sus,nu-i asa?
No comment! :)

Pisica

Pisica noastra in calduri, miauna jalnic si-si ridica coada. Mandruta mea o vede, ma aude spunand ca pisica este in calduri si repeta si ea. Eu o intreb: "Dar cum adica este in calduri? Ce inseamna asta?", Mandruta mea raspunde: "Pai a stat prea mult pe calorifer, i s-a facut cald si a facut viermisori la fund." Dupa 24 de ore, in urma tratamentului hormonal, pisica se linisteste si da sa se urce pe calorifer, de data asta fiind ok. Mandruta o vede si striga disperata sa n-o las. "De ce?", o intreb eu. "Pai daca intra iar in calduri?", spune mandruta foarte serioasa.

“Another fresh new year is here . . . another year to live! To banish worry, doubt, and fear, to love and laugh and give! This bright new year is given me to live each day with zest . . . to daily grow and try to be my highest and my best! I have the opportunity once more to right some wrongs, to pray for peace, to plant a tree, and sing more joyful songs.”

c(1921-1994);author, educator, motivational speaker

LA MULTI ANI plini de lumina si intelepciune, de dragoste si rabdare, sanatate, bucurii, familie si prieteni!

Ganduri despre Japonia

Am fost mult timp fascinata de Japonia, de cultura lor atat de diferita de a noastra, de obiceiurile care par pentru un vestic uneori greu de digerat apoi, vazand de prin documentare si nu numai gradul de modernitate prezent si, mai ales, modul de viata al japonezului modern, am inceput sa fiu mai putin interesata. Nu pentru ca nu apreciam ce pot sa faca, sa nu fiu gresit inteleasa, ci pentru ca mi se pareau mult prea absorbiti de lucruri mercantile, placeri, la cheremul propriilor pulsiuni. Mie tocmai modul lor de a fi din epoca samurailor mi se parea deosebit si acesta era acel ceva care ma atrasese la ei.

Am avut norocul la un moment dat sa intru in contact direct cu ei prin intermediul copiilor japonezi cu care am lucrat si inca lucrez si am descoperit o bogatie de lucruri minunate in ei iar ceea ce se intampla in prezent, dupa cutremurul din Japonia, mi-a reamintit cumva pentru ce imi sunt dragi acesti oameni cu ochii mici si par negru ca abanosul. Atata disciplina, respect fata de altii si acceptare peste masca de durere si lacrimi din sufletele lor nu cred ca am sa mai gasesc prea usor in alte natii.

Ma rog sa le fie bine acelor oameni care au suferit, sa treaca peste necazuri si sa ramana la fel de oameni ca si in prezent.

Si poate intr-o zi am sa reusesc sa vad floarea de cires din vreun oras japonez!

De vorba cu mine insami

Cum poti sa ierti cand te simti ranit, cum poti sa fii calm cand totul clocoteste-n tine, cum poti sa fii bun cand doare facerea de bine, cum sa fii tu, fara sa te pierzi in micimea unei lumi care nu se mai doreste frumoasa?
Ma renasc, ma redefinesc prin mii de culori, lumini si umbre jucand in suflet zi de zi, acum sunt buna, apoi uit si redevin rea, vorbind si judecand pe cei ce nu mi-e dat dreptul s-o fac. E greu sa fii un spirit inalt cand esti legat de pamantul din care te-ai nascut si in care te vei intoarce.
Uneori am impresia ca am uitat ce inseamna sa te bucuri, zambetul copilului meu si vorbele ei ma fac sa uit de monotonia ori tristetea unor zile.
Am fost binecuvantata sa fiu ceea ce sunt, sa devin ceea ce voi deveni cu ajutorul Vietii, Mamei Pamant, a lui Dumnezeu sau orice alt spirit de lumina. Lumina orbeste si poate de aceea inca preferam noi, oamenii, intunericul si umbra, unde ne putem lasa in voia iluziilor ca stim ce se ascunde acolo unde doar sufletul poate ajunge.
Cunoasterea e putere dar si raspundere, lumina trebuie intretinuta precum focul in vatra. Cine are putere, cine are curaj, cine are judecata dreapta si inima curata s-o faca?

Prietenie

Fetita mea are o prietena foarte apropiata, Leni. Ea e capul tuturor rautailor, ea e confidenta ei, cea care o ajuta, cea cu care se joaca si vorbeste mult. Parca-s una uneori.

Aseara Maia era atat de obosita incat nu a mai rezistat sa-i fac baie ca in fiecare zi. Am dus-o in dormitor, i-am tras bluza de pijama peste cap si m-am oprit lasand-o sa-si bage ea mainile pe maneci in timp ce eu ma duceam sa iau ceva din bucatarie. Am auzit-o in urma mea strigand ca e obosita si ca nu poate. Dar cand m-am intors in dormitor ea era deja imbracata. Am felicitat-o iar ea mi-a zis foarte calma: " Leni m-a ajutat".

.......................................................................................................

Am uitat sa va spun: Leni e prietena ei...imaginara. :)

Formator de oameni

Imi place meseria mea, chiar si atunci cand o urasc (vorba vine), cand ma epuizeaza atat de mult de parca as fi sfasiata in mii de bucatele si cu sare peste ele, ca sa simt mai tare...
Daca nu mi-ar fi placut, nu cred ca as fi facut-o cu atata daruire...
Azi am avut satisfactia sa simt ca a fi formator de oameni e nemaipomenit de frumos atunci cand constati ca eforturile tale dau roade sau cand ti se spune ca datorita tie ceva s-a schimbat in bine.
Ma uitam la micutii din grupa mea, la cum se jucau, la interesul pe care-l aratau fata de unele activitati si ma gandeam ca sunt nemaipomeniti, dornici sa faca , sa cunoasca, sa simta.
Dupa amiaza, meditatii cu A la engleza. La plecare i-am spus ca sper ca-l ajuta cu ceva ceea ce facem iar el mi-a zis ca da, ca l-a ajutat sa aiba mai multa incredere in el, in primul rand...
Se pare ca Dumnezeu a stiut ca aceasta e modul meu prin care pot darui, daruindu-ma pe mine altora.