N-am mai scris de mult, cum bine zicea Andreea. Mai nou totul e in mine, prin mine, prefacerile si facerile si desfacerile sunt in sufletul meu, in viata mea de zi cu zi. Prefer sa le pastrez pentru mine ori in "caietul cu scoarte rosii" in care adun ganduri si trairi, departe de ochi curiosi.
Simt ca ultimul an a fost plin pentru mine, cu multe descoperiri facute, cu lupte duse, cu acceptari si intelegeri si cu multa munca pentru a ma regasi pe mine si pentru a fi omul care-mi doresc sa fiu si care zace, undeva, ascuns, temator, timid, asteptand sa iasa la lumina.
E minunat ca lucrurile se misca in viata, in toate directiile. E minunat ca sunt oameni in jur prin care te poti vedea ca-ntr-o oglinda, ca sunt carti, ca exista cunoastere, ca exista frumos, Dumnezeu, Iubire.
E minunat ca ti se ofera sanse, mai ales atunci cand le cauti si le doresti.
Poate ca intr-o zi am sa incep sa povestesc despre cum am invatat despre mine, sa arat si altora din ceea ce stiu dar toate la timpul lor.
Multumesc Vietii pentru tot ceea ce-mi ofera, clipa de clipa, pentru ca ma invata sa apreciez altfel ceea ce am chiar daca mai primesc din cand in cand si cate-un sut undeva. Important este ca acum chiar sunt in stare SA VAD cu alti ochi ceea ce inainte ma infuria sau ma durea si ca invat sa accept si sa fiu de acord, cum zicea Stephan Hausner , cu povestea vietii mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu