Nu ma simt in stare sa scriu oricand ajung in fata laptopului sau cand, dupa o zi incarcata, am ceva timp doar pentru mine. Poate sunt prea obosita sau pur si simplu ideile mi-au zburat deja pe coclauri sau nu mai am chef sa zac in fata unui ecran impersonal. Si la urma urmei, pt cine scriu?Pt altii ?Pt mine insami?Uneori as vrea sa scriu lucruri mult prea personale ca sa le pot lasa dezgolite in vazul tuturor...Sa ma dezgolsec de cuvinte, prin cuvinte in fata tuturor si a nimanui caruia sa-i pese cu adevarat?
Azi ar fi fost ziua tatei. Ar fi facut 63 de ani.A murit cu aproape un an inainte sa se nasca fetita mea draga. Cred ca i-ar fi placut s-o cunoasca. Aflase cu vreo 3 luni inainte sa moara ca eram insarcinata, cu cealalta fetita care avea probleme de sanatate si care nu a apucat sa se nasca. Cand a inteles atunci ca voi avea un copil, a inceput sa planga si a zis ca nu crede ca va apuca sa-l vada...si nu a apucat pt ca fetita nu s-a mai nascut...si cred ca ceva a murit si-n sufletul lui atunci cand acel bebel a plecat la ingeri.
Din pacate nu a apucat sa afle ca urma sa am o alta micuta, sanatoasa...dar poate ca a vazut-o totusi de acolo, de sus...
Tata n-a mai apucat sa ma vada plecand catre alte tari, poate pe care nu apucase inca sa le vada...dar vreau sa cred ca este cumva langa mine si ca ma ocroteste si ca-mi ocroteste familia si mama si surorile si familiile lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu