M-am intors. De mai bine de o saptamana. Sunt aici, am intrat deja in ritmul infernal, parca sunt in malaxor, ma toaca fiecare zi bucatica cu bucatica, si mi-e teama sa nu pierd ceea ce am descoperit si castigat intr-un an, linistea mea, dorinta mea de a fi cu mine insami, de a-mi vorbi si de a ma asculta.
Poate e bine asa, poate ca asta m-a ferit sa ma gandesc la ceea ce am lasat in urma, in tara lalelelor. Pentru ca daca as fi visat prea mult la ceea ce am avut poate ca reintoarcerea acasa ar fi fost mai greu de suportat. Si nu pentru ca nu-mi place tara asta, ci pentru ca nu-mi place ceea ce se intampla cu oamenii ei, modul in care oamenii aleg sa traiasca, nepasandu-le de altii, cu egoism si rautate.
Cea mica i-a zis taticului acum vreo cateva zile: "tati, hai atata ( adica acasa) , Olanda." Iar eu ii spun ca aici e acasa acum... Eu ma visez acolo, mi se face dor de acel acasa si e clar ca mult timp de-acum inainte imi va lipsi experienta mea de pe alte meleaguri.
Ma intreb de ce a trebuit sa ma intorc TOCMAI ACUM , cand exista toata nebunia asta politica si economica, cand nu mai stii de la o zi la alta ce se va mai intampla. Nu vreau sa ma gandesc la lucruri negative chiar daca asa par toate, inca sper si cred in minuni, astept doar sa existe masa critica ce va naste schimbarea, in bine.
Vreau liniste, ma omoara galagia, zgomotul infernal al orasului, precum o otrava lenta, la fel si ritmul alert al vietii de aici, de parca nici sa respiri normal nu se mai poate. Vreau un ritm mai uman, in care sufletul sa se primeneasca, sa nu fie doar o anexa a unui trup obosit de viata de zi cu zi.
Merg la munca zi de zi, ma uit la oameni, obositi, cu mii de ganduri, nepasatori fata de ceilalti. Ce caut printre ei? Vreau sa traiesc frumos, sa pot sa simt cu adevarat ca SUNT!!! Eu vreau sa fiu fericita, vesela, luminoasa, detasata de griul zilnic!
Un comentariu:
Oricum ar fi, sa-ti fie buna revenirea!
Poate ca obiceiul acela bun, dobandit acolo, acela de a fi cu linistea ta, se va pastra si aici si oriunde. Netulburat de lumea dezlantuita.
Mie asa mi-a fost de greu cand am revenit! Si fusesem doar doua sapatamani plecata, dar in lumea de miracol, in Peru... Nu mai stiam sa merg, la propriu, ca acolo era altfel, pe inaltimi...
Am reinvatat tot, si mai ales am inceput o noua viata cu mine.
Ca a fost soc, la inceput, intrebandu-am si eu, ca tine: Ce naiba caut eu aici?
Pe urma am inteles... a durat mult, dar a fost ok si apoi foarte bine.
Asta iti doresc si tie. Asa cum zici, tare:
"Vreau sa traiesc frumos, sa pot sa simt cu adevarat ca SUNT!!! Eu vreau sa fiu fericita, vesela, luminoasa, detasata de griul zilnic!"
Asta o sa poti face si aici. Si cand o sa o faci aici, o sa o faci, adica o sa FII asa cum vrei, oriunde...
Te imbratisez cu drag si imi iau un avantaj strict personal din revenirea ta: poate ne vedem candva, la un ceai si o cafea... :)))
Trimiteți un comentariu