E fantastic cate legaturi se pot realiza intre oameni, e fantastic sa constati ca oamenii iti simt lipsa, ca regreta ca nu mai esti cu ei, ca altii iti duc dorul...fantastic si usor trist, pentru ei, pentru tine cand nu esti cu ei....
In ultima saptamana in BoZ, am simtit caldura unori oameni, am simtit firele nevazute dintre noi.
Luni, prieteni pe care-i cunoscusem in barul in care mergeam in Grote Markt, ne-au facut o petrecere de ramas bun, cu mici cadouri simbolice, o pereche de sabotei de lemn, specifici Olandei, pentru cea mica, o sticla de vin cu o eticheta pe care este poza lui Peperbus, din Grote Markt, din oras si o statueta si simbolul orasului, crabul, pentru I si pentru mine.
Am baut, am vorbit, am facut schimb de adrese, am fost melancolici, tristi...
Marti am petrecut cateva ore cu prietenii nostrii olandezi, W si B, si cu fetita lor care este cu 6 luni mai mare decat M. Fetele s-au jucat vesele, zgomotoase chiar, intelegandu-se in limba unica a prieteniei si a bucuriei de a fi, care nu tine cont de sunetele unei limbi, de gramatica si alfabet. La plecare, fetita prietenilor nostri, a zis ca vrea sa plece cu M, fetita mea, in Romania...
Miercuri am petrecut o seara la restaurant cu Eniko, prietena noastra draga, venita si ea de pe alte melaguri in tara lalelelor. Am mers acolo unde obisnuiam sa petrecem duminca, la restaurantul unui turc, "nenea cu orezul" pentru cea mica, pentru ca o servea cu asa ceva de cate ori veneam la ea, orezul fiind una din mancarurile ei preferate. Acolo, la turc, eram ca acasa, el si sotia lui o iubeau teribil pe micuta mea, si s-au intristat foarte tare cand au aflat ca a doua zi plecam, pentru mult timp, poate pentru totdeauna, din BoZ...
N-am apucat sa ne luam ramas bun si de la nepotul lui, un tanar simpatic, nascut si crescut in tara de adoptie, dar acesta mi-a scris de curand sa-mi spuna ca-i pare rau ca am plecat, ca ne va duce dorul, in special celei mici, si ca regreta ca nu a fost acolo sa ne spunem la revedere.
Ma gandesc de multe ori ca e minunat sa-ti faci prieteni, ca e minunat sa te simti iubit si am inteles ca cel mai usor este s-o faci daruindu-te altora, bucurandu-i cu prezenta ta, fiind tu, drept si iubitor.
Mi-e dor de pritenii mei din BoZ dar sigur am sa-i revad cat de curand, si o sa stam sa depanam amintiri la o cana de ceai, la un pahar de vin sau de bere.
Sunt o norocoasa, intr-un fel, pentru ca am doua "acasa" , unul in Romania, unul in Tara Lalelelor!
2 comentarii:
ce dragut!!! asa e, ai dreptate, ne legam cu fire nevazute de oamenii care fac parte din viata noastra chiar si pentru putin timp! eu sunt uimita ca si acum, dupa 5 sni, oamenii alaturi de care am petrecut momente frumoase, ploioase, insorite, triste, alaturi de care am batut din palme sau cu care am incurajat echipa (lor) de fotbal, acestia inca ma mai tin minte si ma intreaba periodic cum imi mai merge. fire nevazute, dar cat de trainice..
in alta ordine de idei, iti doresc mult succes in ceea ce faci aici in tara, am aflat ca lucrezi indeaproape cu o veche prietena de-a mea, sper sa mearga totul bine si poate intr-o zi mai relaxata sa ajungem sa ne si vedem! te pup dulce
Salut, mi-a spus prietena ta cat de mica-i lumea si ca tu esti "la comun", ca sa zic asa. :)
Sper sa pastram unele relatii facute in Olanda pentru toata viata, pentru ca unii sunt oameni carora le-a pasat de noi, care au fost tristi cu adevarat ca plecam si care inca mai asteapta sa ne reintoarcem la ei...
Pai sa ne vedem, soro! Alege locul, data si anotimpul. :)....si ora!
Trimiteți un comentariu