Viata portocalie (2)

E uimitor cum, insasi Viata, poate sa faca cea mai buna terapie cu noi.
Casa e toata intoarsa cu susul in jos, sunt cutii cu lucruri, lucruri pe langa cutii, lucruri nepuse inca in cutii, peste tot, iar pe mine ma apuca uneori o tristete iremediabila, sau asa credeam eu, pana azi, cand parca am inceput sa vad si altfel lucrurile.
Imi place oraselul asta, imi plac imprejurimile, imi place linistea din jur, imi place aerul curat, tare, ca de munte, imi plac oamenii care merg pe bicicleta, oamenii veseli, draguti, zambitori si binevoitori, dar sunt si lucruri care nu-mi plac, lucruri pe care le descopar pas cu pas, pe ultima suta de metri, aici, departe de tara, intr-o alta tara care mi-a fost casa pentru un an de zile.
Multi spun ca in Vest oamenii sunt altfel, dar ce constat cu o oarecare surprindere este faptul ca, indiferent in ce colt de lume ai merge, oamenii sunt oameni, adica au trairi subiective, conceptii comune cu ale celor de pe alte meleaguri, idei despre viata si nu numai cam la fel, peste tot, oarecum. Ai zice ca intr-o tara civilizata precum Tarile de Jos, unde exista vestitul Tribunal de la Haga pentru drepturile omului, oamenii au alta mentalitate despre viata, in general, ca sunt mai deschisi, mai open minded, cum ar zice englezul. Poate ca si sunt, in anumite chestii, au legiferat folosirea "ierbii", dar asta doar pentru a controla mai bine, de fapt, si a evita anumite riscuri legate de folosirea drogurilor, au acceptat homosexualii dar exista o rata mare a divorturilor, copiii traiesc in familii refacute cu tati si mame vitregi/e, dar fiind de multe ori ca o minge de ping pong intre parintii lor divortati, iar mai grav, rasism la greu, fata de marocani, turci si poate si fata de altii dar nu stiu eu.
Spunem ca noi, romanii, ne luam de tigani, si asa spun si altii, din Vest, sarind ca ulii pe noi, apoi ne amesteca pe toti, ca popor, in treburile murdare ale unor conationali de-ai nostri plecati in lumea larga sa faca bani usor, pacalind, furand. Dar ei, ei unde sunt? Daca au avut norocul, sa zicem, sa se nasca intr-o tara cu mai multe posibilitati, cu o asa zisa democratie bine inchegata, fata de "bebelusul" nostru din Romania, asta nu le da dreptul sa judece un popor, un om, fara sa-i cunoasca istoria. Prea des emitem judecati, indiferent unde traim, ce facem, cu cine suntem!
Si uite asa, dupa ce am facut cunostinta, partial, cu Vestul, asa, cumva mai profund, sa zicem, ma voi intoarce in tara mea, la aceiasi romani care judeca si ei, ca si altii, care se cearta si ei ca si altii, care emit judecati si ei, ca si altii...macar lor le inteleg limba! :)))
Voi reveni cu alte impresii.