Prima intalnire, pe fuga, acum vreo luna, mi-a lasat o impresie nu prea placuta si banuiesc ca era si normal, nu vazusem mai nimic din ea. Azi insa, scaldata in razele unui soare de inceput de septembrie, s-a deschis in fata mea cu bucurie, vrand parca sa-mi spuna ca am gresit, ca am judecat-o doar dupa degetul mic de la piciorul ei drept, pentru ca eu doar atat vazusem din ea prima data. Si a avut dreptatea,draga de ea!
Cladiri frumoase, cochete chiar, impartind strazile cu unele noi, moderne, canale si parcuri, verdeata multa, si un centru comercial mareeeeeeee, ca un furnicar, muzee si vaporase pe post de case temporare sau de terase pentru barurile care sunt ancorate de ele, sa-si poarte impreuna visele de betie si nu numai, scaldate in bere si vin, sunt doar cateva ipostaze ale unui oras cu un mare amestec cultural si etnic. Aici gasesti cartierul chinezesc unde strazile isi au scrise numele pe tablite atat in olandeza cat si in chineza si un cartier care pare a apartine celor de etnie musulmana, cu macelarii si aprozare in care patronii si vanzatorii vorbesc si limba araba sau turca.
Mai mult chiar, azi am zarit o umbra neagra, asa parea, o femeie cu burka, venita ca din alta lume. Ma intreb ce ascundeau acele vesminte, ce poveste de viata, fericita sau trista.
Azi am fost aici la un interviu, intr-o scoala publica dar care are un departament international unde se preda in engleza. Conform legii educatiei din Tarile de Jos, fiind scoala apartinand statului de fapt, toti copiii urmeaza si cursuri de limba olandeza.
Scoala are o curte generoasa, cu porti mari care se deschid din interior, prin interfon, pentru a proteja micutii care se joaca afara.
Am gasit aici niste copii draguti, bine adaptati la viata lor, multi fiind departe de tara lor de origine si cu care am facut o activitatea educativa ( cu 3 dintre ei) ca parte din evaluarea mea pentru interviu. Apoi, ca in fata unei comisii disciplinare, am fost bombardata cu fel de fel de intrebari din partea celor trei doamne de origine britanica, responsabile cu bunul mers al scolii. Sincer, pentru mine nu au valuare interviurile,mai mult ma streseaza, mult mai eficienta ar fi o perioadat de proba de cateva zile pentru a vedea efectiv daca sunt sau nu capabila sa fiu persoana de care au nevoie.
Am plecat apoi sa bat la picior orasul, cu micuta mea si cu sotul meu, lasand in urma o alta experienta legata de o scoala internationala. Cand s-au inchis portile cetatii celor mici, invataceii de varsta scolara, mi-a zis ca ce va fi, va fi, am facut-o si pe-asta, gata!
Una dintre garile din Haga (Hollands Spoor)
Muzeul Escher ( artist al realitatii virtuale)
Un tramvai numit dorinta
Centrul comercial
Aici am mancat si baut cate ceva
Binnenhof, sediul Parlamentului din Tarile de Jos
Un tramvai numit dorinta
Centrul comercial
Aici am mancat si baut cate ceva
Oameni de toate felurile
4 comentarii:
Am mers la plimbare alături de tine...
Ma bucur ca si altii m-au insotit pe drum si s-au bucurat de o zi frumoasa intr-un oras frumos!
La mai multe zile ca aceasta si tie!
stii ce mi se pare interesant? ca nu sunt multi oameni pe strada...altfel mi se par MINUNATE fotografiile tale
Draga mea,era totusi o zi de marti, pe la orele trei pm trecut de fix, cand omul e inca la munci, dar in zona comerciala pot sa-ti spun ca era muuuuuulta lume.Ca nu prea sunt oameni in pozele mele este si pentru ca prefer sa pozez fara fiinte umane in cadru. :)
Trimiteți un comentariu