Preludiu
de Staffan Larsson
Vegheaza in mine, suflete, nu ma uita
asa cum nici eu n-am sa te uit de azi inainte.
Pribeag cautai pentru setea nestinsa gura izvorului
in sufletul celorlalti.Lninistea nu mi-am aflat-o.
Acum ma reintorc la fel de insetat cum plecasem
in curtea singuratatii mele. O, suflete, stii
cu ce incantare intru pe poarta si
apoi in amurg cand iesi pana-n prag.
Priveste:
spre tine ma poarta prin iarba dorul si dragostea
si insasi credinta, si iata ce-mi spun ele, surazand:
- Acum esti din nou acasa, acum te-ai intors
aici unde noi ne simtim impacate, si acasa.
4 comentarii:
"Acum ma reintorc la fel de insetat cum plecasem
in curtea singuratatii mele" - sete mare de singurătate... Frumos scris... Nu cunoşteam acest poet...
Am cautat in altii "gura izvorului" din care sa sorb acel ceva dupa care tanjea sufletul meu si m-am intors in singuratatea lui intelegand ca in mine zace totul, dragoste si credinta,ca iubindu-ma si fiindu-mi mie credincioasa nu mai trebuie sa plonjez in alte suflete...am nevoie de ele dar nu pentru a ma gasi pe mine, pentru ca eu sunt si am fost aici, in adancul fiintei mele, mereu, acasa
Buna,
nu stiu daca ai mai primit premiul Blog D`oro.....eu ti-l daruiesc cu placere...te asteapta pe blog-ul meu.
Pupik...o zi frumoasa :)
Multumesc Criss, ma simt onorata, desi nu cred ca blogul meu e chiar asa de ...special. Sunt doar ganduri si fapte adunate la un loc, amimtiri si imagini din viata mea si atat.
Inca o data, iti multumesc!
Trimiteți un comentariu