Cel mai dificil, ca proces, imi pare a fi metamorfoza, transformarea omidei in fluture, dar nu din dorinta de a epata, de as e afla sub lumina reflectoarelor, ci pentru ca simte ca aceasta noua traire a fiintei sale, cu aripi, ii va da posibilitatea sa acceada acolo unde simte sufletul ei, de omiduta, ca trebuie sa ajunga. La urma urmei, omida nu e un lucru chiar atat de ... dezgustator, lasand la o parte faptul ca se taraie pe crengile copacilor, in marea de verde e frunzelor, si ca mananaca orice ii sta in cale!Daca am vedea acel sacrificiu al frunzei ca pe ceva ce omida trebuie sa incorporeze pentru a deveni o forma de frumos, cu aripi, raspandindu-se cu usurinta dintr-o zona in alta si lasand urmele trecerii ei prin polenul cules de pe o floare si dus pe alta - schimb de "informatie" in lumea vegetala - poate ca am accepta mult mai usor acel sacrificiu al masei verzi, iar paroasa cu multe picioare ar fi modelul novicelui care vrea sa ajunga la frumusetea unui posibil viitor Maestru!
2 comentarii:
"Daca am vedea acel sacrificiu al frunzei ca pe ceva ce omida trebuie sa incorporeze pentru a deveni o forma de frumos, cu aripi, raspandindu-se cu usurinta dintr-o zona in alta si lasand urmele trecerii ei prin polenul cules de pe o floare si dus pe alta - schimb de "informatie" in lumea vegetala - poate ca am accepta mult mai usor acel sacrificiu al masei verzi" - mi-a plăcut ideea asta...
Culmea e ca mi-a venit pur si simplu sa scriu asta, asa cum zice Mikka ca i se intampla uneori, ii vin cuvintele si gata,le asterne pentru sine si pentru altii.
Mi se pare interesanta si controversata in acelasi timp ideea de renuntare si de sacrificiu care exista in orice lucru/ fiinta care doreste sa evolueze.
Trimiteți un comentariu