"Tot ceea ce vreau"

Poezie de vineri (2)

Remco Wouter Campert
(poet olandez)

A te împotrivi nu-nseamna a începe cu vorbe mari
ci cu fapte marunte

ca furtuna cu un freamat dulce prin gradina
sau ca pisoiul lovit de-un dram de nebunie

ca râurile mari
cu izvorul lor firav
ascuns prin codru

ca o mare de foc
cu acelasi chibrit
care aprinde tigara

ca dragostea cu o privire
un fosnet ceva care te face sa tresari într-un glas

sa-ti pui o întrebare
iata cu ce începe împotrivirea

si pe urma sa-i pui întrebarea aceasta si altcuiva

Ce as lua cu mine cand as pleca?

Ce as lua cu mine cand as pleca?
As lua toata frumusetea adunata in suflet, in ochi, in fiinta mea, mirosul canalelor si cerul infinit de frumos, fie soare, fie ploaie, vant sau doar nori negri de suparare, iarba de un verde de smarald, vapoarele pe firul apei, linistea de nepretuit, scarile inguste si geamurile largi, scaldate in lumina.
As lua marea si pescarusii, as lua randunelele care iau lectii de zbor in fiecare seara, florile de la ferestrele caselor, oamenii mergand pe biciclete, vacile pascand, cascavalul delicios si sunetul ceasului din turla biserici.
As lua bucuria zilelor de sarbatoare, calmul oamenilor, increderea in mai bine.
As lua cu mine ceea ce am devenit aici si ceea ce inca mai construiesc in mine, caramida peste caramida, nu pentru a ascunde fiinta mea de ochii celorlati, ci pentru a ma defini, desi sunt infinita parte din marele Infinit.
As lua toate prieteniile, toata caldura pe care am simtit-o de la altii, tot ceea ce am invatat de la ei si prin ei.
As lua sperante in lucru, sperante spulberate dar intelese, sperante ce vor veni.
As lua intelepciunea unei experiente dintr-o alta lume, diferita de ceea ce stiam candva si devenita acum parte din mine.
As lua bucuriile, tristetile, suferintele, incapatanarea de a trece peste greutati, speranta si increderea in rostul meu, oriunde ar fi el sa fie.
As avea atat de multe de luat incat nu stiu cum le-as putea cara! E o dulce povara pe care as prefera sa o traiesc inca ceva vreme, cu bune si rele, aici, acum, dar de va fi sa plec intr-o zi, cea mai mare bogatie a mea nu va fi materiala, ci tot ceea ce mi-a umplut si imi umple spiritul in lumea dintre ape!

Si mi se face dor cateodata

Si mi se face dor cateodata, de casa si de ceea ce stiu, de locul caruia ii apartin prin nastere, prin nume si prin definirea mea ca persoana.
Si mi se face dor cateodata de colbul de pe drumurile de tara, de cai tragand carute pline de fan, de oi manate la pascut de copii.
Si mi se face dor cateodata de muntii tacuti, umbriti de verdele brazilor, de pescarusi managaind cu zborul lor racoarea marii.
Si mi se face dor cateodata si-mi las apa sarata sa-si faca albie pe obraji-mi cand nu mai pot sa-i spun inimii sa inteleaga departarea de casa.

Du-ma acasa vis, arata-mi un drum,
Da-i inimii mele un aici si acum,
Spune-i s-astepte si sa-nvete-a iubi
Orice-ar putea in cale-a gasi.
Caci stie ea doar ca-ntr-o zi se va-ntoarce
La locul stiut de unde se trage.
Dar pana atunci totul fi-va un drum
Din care sa-nvete, mai tarziu si acum.
Rabdare, rabdare, aceasta ii cer,
Speranta, incredere si-un strop de mister,
Caci viata-i tesuta in umbra de vise
Nascute-n iubire si doruri nestinse.

Biserica Sf Gertrudis si orasul vazut din turla

Orasul meu adoptiv

Krabbenfoor

Iubesc acest oras, nu prea mare, nu prea mic, linistit, cochet, plin de flori, un amestec de multe nationalitati, cu evenimente aproape saptamanale.

Pentru 3 zile, 23-25 iulie, in Bergen op Zoom a fost un mic targ de vara ,De Krabben Foor, cu diverse evenimente.
S-a cantat in diverse colturi din oras, piatete, pe strazi, s-a montat roata mare in Grote Markt ( in care s-a dat si pustoaica mea de 2,4 ani cu taticul ei!), s-au vandut mii de lucruri in zona comerciala, in fata magazinelor, pe strazi, imbracaminte, obiecte de arta,mancare traditionala indiana si tailandeza si nu numai, s-au facut plimbari cu poneii pentru copii, zboruri cu elicopterul si multe altele.

Pentru 3 zile oamenii pareau ca au invadat orasul, in cautarea distractiei, a intalnirilor cu prietenii, a chilipirurilor. De pe la pranz pana noaptea tarziu, terasele din piata centrala erau ocupate la refuz de cei care depanau povesti despre viata lor si nu numai in fata unui pahar de bere sau de suc.