Lalelele mele au inflorit. Sunt un motiv de bucurie printre momentele de tristete ori oarecum de disperare catre care ma mana viata.
Ar trebui sa stie oricine viseaza la cai verzi pe pereti gandindu-se la plecarea intr-o alta tara ca, la fel ca si la noi, exista si pe alte meleaguri oameni si oameni. Si ca acei oameni pot sa puna altora bete-n roate din simplul motiv ca au un orgoliu nemasurat care nu le permite sa recunoasca ca au gresit si ca pot afecta diversi oameni prin vorbele lor spuse aiurea. Vorba ceea, nici o padure nu exista fara uscaciunile ei, nu?
Ma gandeam ca ,din punctul de vedere al astrelor, daca e sa ma iau dupa tranzitele momentului din astrologie, ma asteapta o perioada destul de lunga de schimbari dar uneori parca vin cam prea repede, ca o incercare pusa mie de catre Soarta pentru studiul reactiilor umane. Oare o sa ma descurajez sau o sa iau totul cu intelepciune ca pe un joc care trebuie jucat, cu atentie si fara suparare, pentru a reusi in final sa acumulez cat mai multe puncte si poate chiar sa ies castigatoare?
M-am invatat de-a lungul vietii mele de pana acum sa nu prea-mi fac planuri si nu pentru ca sunt dezorganizata, ci pentru ca uneori, de multe ori chiar, la mine apare elementul surpriza care poate sa modifice structura initial creata. Deh, cu Pluto pe Ascendent la ce as putea sa ma astept?
Imi plac provocarile si chiar daca ma zgaltaie ca un cutremur de intensitate mai mica ori mai mare, inteleg ca fara ele nu as putea sa ma calesc si as ramane intr-o dolce far niente daunatoare pe termen lung...asa ca...move on, dear!
Anul trecut, cand se punea problema plecarii, eram un pic speriata de perspectiva despartirii pe o perioada , la acel momente nedeterminata exact, de tot ceea ce imi era familiar si atat de bine cunoscut incat puteam cu gratie sa ma misc in sus si-n jos prin viata mea, capabila sa deal-uiesc intr-un mod mai mult decat satisfacator cu ceea ce-mi iesea in cale. Am spus ca probabil ca nu o sa fac fata prea mult timp aici din cauza dorului de casa si a asa zisei izolari personale intr-o lume si cultura necunoscute mie.
Azi ma agat cu disperare , de fapt sa nu spun cuvinte asa de mari, incerc sa-i demonstrez Vietii ca eu TREBUIE sa fac inca multi purici pe-aici si nu invers cum ar zice unii, ca am ceva de spus pentru inca mult timp, ca sunt destul de puternica si de ambitioasa sa mi se ofere permisiunea de a exista in acest cadru, in aceasta lume noua in care vreau sa-mi creez o matca in care sa curg spre viitor.
So... North Brabant from the Netherlands!!!! Watch out!!Here I am!!And I'm going to stay for a loooooong time!!! God helping!!!!
Ar trebui sa stie oricine viseaza la cai verzi pe pereti gandindu-se la plecarea intr-o alta tara ca, la fel ca si la noi, exista si pe alte meleaguri oameni si oameni. Si ca acei oameni pot sa puna altora bete-n roate din simplul motiv ca au un orgoliu nemasurat care nu le permite sa recunoasca ca au gresit si ca pot afecta diversi oameni prin vorbele lor spuse aiurea. Vorba ceea, nici o padure nu exista fara uscaciunile ei, nu?
Ma gandeam ca ,din punctul de vedere al astrelor, daca e sa ma iau dupa tranzitele momentului din astrologie, ma asteapta o perioada destul de lunga de schimbari dar uneori parca vin cam prea repede, ca o incercare pusa mie de catre Soarta pentru studiul reactiilor umane. Oare o sa ma descurajez sau o sa iau totul cu intelepciune ca pe un joc care trebuie jucat, cu atentie si fara suparare, pentru a reusi in final sa acumulez cat mai multe puncte si poate chiar sa ies castigatoare?
M-am invatat de-a lungul vietii mele de pana acum sa nu prea-mi fac planuri si nu pentru ca sunt dezorganizata, ci pentru ca uneori, de multe ori chiar, la mine apare elementul surpriza care poate sa modifice structura initial creata. Deh, cu Pluto pe Ascendent la ce as putea sa ma astept?
Imi plac provocarile si chiar daca ma zgaltaie ca un cutremur de intensitate mai mica ori mai mare, inteleg ca fara ele nu as putea sa ma calesc si as ramane intr-o dolce far niente daunatoare pe termen lung...asa ca...move on, dear!
Anul trecut, cand se punea problema plecarii, eram un pic speriata de perspectiva despartirii pe o perioada , la acel momente nedeterminata exact, de tot ceea ce imi era familiar si atat de bine cunoscut incat puteam cu gratie sa ma misc in sus si-n jos prin viata mea, capabila sa deal-uiesc intr-un mod mai mult decat satisfacator cu ceea ce-mi iesea in cale. Am spus ca probabil ca nu o sa fac fata prea mult timp aici din cauza dorului de casa si a asa zisei izolari personale intr-o lume si cultura necunoscute mie.
Azi ma agat cu disperare , de fapt sa nu spun cuvinte asa de mari, incerc sa-i demonstrez Vietii ca eu TREBUIE sa fac inca multi purici pe-aici si nu invers cum ar zice unii, ca am ceva de spus pentru inca mult timp, ca sunt destul de puternica si de ambitioasa sa mi se ofere permisiunea de a exista in acest cadru, in aceasta lume noua in care vreau sa-mi creez o matca in care sa curg spre viitor.
So... North Brabant from the Netherlands!!!! Watch out!!Here I am!!And I'm going to stay for a loooooong time!!! God helping!!!!
2 comentarii:
"probabil ca nu o sa fac fata prea mult timp aici din cauza dorului de casa si a asa zisei izolari personale intr-o lume si cultura necunoscute mie"- spui tu...Eu spun ca de fiecare data cand iti citesc blogul , pe care l-am denumit"aventura ta olandeza", ma simt mandra ca te cunosc, si ca te pot da exemplu de reusita intr- o situatie atat de dificila cum e mutatul cu "arme si bagaje" intr-o tara atat de diferita cum e Olanda. Pe langa asta, mutarea cu un copil mic...O adevarata provocare. Nu -ti ascund ca revii constant in discutiile pe care le am cu apropiatii mei vis-a-vis de hotarare, de curaj, de repliere pe noi coordonate. De fiecare data iti trimit o imbratisare imaginara si-ti spun "hang in there!". E usor sa te lauzi cu realizarea adaptarii la o civilizatie noua atunci cand pleci in strainatate la 19-20 de ani, fara obligatii, dispus sa faci compromisuri, asa cum a plecat o mare parte din conationalii nostri dupa jumatatea anilor '90. Insa cati dintre ei ar fi rezistat daca ar fi plecat in imprejurarile in care te-ai decis tu sa pleci?
Sunt cu ochii pe tine-virtual- in fiecare zi, si astept mereu relatari despre tot ce ti se intampla. Te pup dulce!
Iti multumesc pentru incurajari si gandurile bune pe care mi le trimiti de atetea ori.Chiar am nevoie de ele, tocmai pt a putea sa... hang in here!! Curaj?Nu stiu.Poate incapatanare si un strop de intelepciune si intelegerea faptului ca uneori, poate chiar de prea multe ori, Viata te supune la provocari carora trebuie sa le faci fata tocmai pentru ca iti sunt date, pentru ca exista!
Si eu te pup si nu uit ca esti cel mai mare fan al meu pe blog! :)
Trimiteți un comentariu