Gata cu carnavalul, oficial s-a intrat in postul Pastelui!
A fost o expereienta interesanta toata aceasta nebunie cu muzica, costume, fanfare, oameni razand pe strazi si vorbind tare pana tarziu in noapte, cu copii plimbati de parintii lor prin baruri pentru ca nu aveau cu cine sa-i lase si pentru ca isi doreau si ei, bietii adulti, sa mai petreaca cu prietenii lor.
Ca dupa un spectacol in care multi actori si-au etalat abilitatile, cortina a cazut frumos si linistea s-a asternut peste oras. Acum e timpul pentru meditatie, pentru introspectie, pentru a privi inlauntrul nostru.
De cand sunt aici, imi spunea un prieten, parca sunt mai deschisa, in exprimare si nu numai, poate ca mentaliatea mea sufera transformari cu tente portocalii (portocaliu e culoarea casei regale a Olandei). :-)
Adevarul e ca simt si eu ca intru mai usor in contact cu mine insami, cu adancurile nebanuite sau poate doar ascunse ale fiintei mele. Cu multele schimbari din ultimele luni din viata mea e si firesc sa caut sa inteleg de ce e alba si nu neagra o situatie, de ce mi se intampla sau nu anumite lucruri, si sa incerc sa las, cum bine zicea cineva intr-un articol, si pentru Dumnezeu ceva de facut atunci cand ma simt depasita de evenimente.
In primul rand incerc sa lucrez cu mine insami, sa invat sa ma controlez mai mult, chiar si atunci cand imi vine sa urlu la luna sau sa bat pe cineva, sa accept ca nu pot sa schimb orice si oricand in viata mea, sa aman momentul in care sa fac ceva, mai ales cand cei de langa mine, fetita mea si sotul meu, par a avea/au nevoie de mine.
Cand am hotarat sa plecam m-am simtit un pic rupta in doua pentru ca lasam in urma mea lucruri pe care doream sa le fac si pe care a trebuit sa le aman sau pentru care va trebui sa gasesc alta strategie sau alt loc ori timp, poate la anul, poate peste 2 sau 3 ani, poate in alta viata...
Pe de alta parte, chiar daca inca ma simt, cum mai spuneam si altadata, ca un copil care de-abia a deschis ochii in lume, aici am posibilitatea sa cunosc si sa invat lucruri la care nu am visat vreodata. Necunoscutul imi creeaza o pofta de a intra in contact cu noul, de a cunoaste, de a citi si invata lucruri noi sau pe care le lasasem balta ori le amansem.
Pentru orice exista un inceput si poate ca acesta, mutarea intr-un alt colt de lume, este inceputul de care aveam nevoie ca sa ma cunosc mai bine, ca sa-mi accept limitele si ca sa invat sa lupt mai mult cu viata si nu numai...
Sa am rabdare, credinta, intelepciune sa cresc ca om intr-o lume noua mie, alaturi de cei dragi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu