Sa indraznim

Atunci cand ne lasam dusi de viata, in afara zonei noastre de comfort, atunci cand ne permitem sa fim vulnerabili, fara masti, avem sansa sa dam peste o bogatie pe care nu am fi putut s-o descoperim altfel.
Asa am facut si eu. Desi simteam ca e cam ciudat sa fie eu, boboaca, printre colegii mei care erau in anul 2 sau terminasera, am indraznit, si din considerente materiale, trebuie sa recunosc, pentru ca aveam astfel un avantaj, sa particip la un grup de supervizare. 
In prima zi, la inceput, mi s-a parut ciudat si as fi vrut sa fug cumva, ma simteam prea marunta, fara experienta, nelalocul meu. Dar am ramas pe pozitie si mi-am recunsocut frica si nesiguranta si am primit tot ceea ce mi s-a oferit.
Mai are sens sa ma repet ca am iesit imbogatita din aceasta situatie? Ar suna banal. 
Acum, dupa doua zile de workshop, ma simt recunoscatoare si simt ca am mai facut cativa pasi, brat la brat cu multe sentimente negative, de neputinta, frica, anxietate, deoparte, si sentimente de recunostinta, iubire, smerenie pe cealalta parte. 
Concluzia: sa indraznim sa luam tot ceea ce viata ne ofera pentru ca stie ea de ce o face!