Te simt in fiecare fibra a fiintei mele, ca un suvoi de apa inundand campia ma las prinsa in ceea ce simt pentru tine. Esti in unghere necunoscute mie din mine, venind si plecand catre mine si din mine, catre tine. Dac-as indrazni sa intind mana sa te simt ... daca as indrazni sa nu mai folosesc acest DACA ce-mi conditioneaza clipa in care voi indrazni sa ma las sa-ti ating fiinta fara teama, fara constrangeri, fara frici!!!
Necunoscutul din tine mi-a adus bucuria de a ma descoperi si tristetea de a nu indrazni. Tineretea ta ma ameteste, tineretea ta ma intristeaza, tineretea ta ma motiveaza sa fiu eu, tineretea ta, sursa mea de liniste-neliniste.
Oare vei afla vreodata ceea ce aparitia ta a adus in mine? Oare voi putea vreodata sa te fac sa accepti sincer ceea ce-ti ofer cu bucurie dar si cu teama de a nu fi gresit inteleasa?
Necunoscutule, te-am asteptat o viata, si inca o viata, si inca o viata, sa-mi mangai strunele inimii. Dar oare inima mea-vioara nu s-a dezacordat in atatea vieti in care nu te-am gasit? Mai poate ea canta partitura noastra? Nu pot decat sa astept mana ta intinsa catre mine, sa-mi atinga corzile bland si sa le faca sa vibreze in suntele unei muzici stiuta doar de noi doi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu