Te simt in fiecare fibra a fiintei mele, ca un suvoi de apa inundand campia ma las prinsa in ceea ce simt pentru tine. Esti in unghere necunoscute mie din mine, venind si plecand catre mine si din mine, catre tine. Dac-as indrazni sa intind mana sa te simt ... daca as indrazni sa nu mai folosesc acest DACA ce-mi conditioneaza clipa in care voi indrazni sa ma las sa-ti ating fiinta fara teama, fara constrangeri, fara frici!!!
Necunoscutul din tine mi-a adus bucuria de a ma descoperi si tristetea de a nu indrazni. Tineretea ta ma ameteste, tineretea ta ma intristeaza, tineretea ta ma motiveaza sa fiu eu, tineretea ta, sursa mea de liniste-neliniste.
Oare vei afla vreodata ceea ce aparitia ta a adus in mine? Oare voi putea vreodata sa te fac sa accepti sincer ceea ce-ti ofer cu bucurie dar si cu teama de a nu fi gresit inteleasa?
Necunoscutule, te-am asteptat o viata, si inca o viata, si inca o viata, sa-mi mangai strunele inimii. Dar oare inima mea-vioara nu s-a dezacordat in atatea vieti in care nu te-am gasit? Mai poate ea canta partitura noastra? Nu pot decat sa astept mana ta intinsa catre mine, sa-mi atinga corzile bland si sa le faca sa vibreze in suntele unei muzici stiuta doar de noi doi.
Every person, all the events of your life are there because you have drawn them there. What you choose to do with them is up to you. Richard Bach
joi, 28 februarie 2013
sâmbătă, 2 februarie 2013
I am who I am
"I Am Who I Am"
Feels like you've built a wall around me
You've tried your best to ground me
Let me explain that I don't play by any other rules
I won't be nobody's fool - I won't lose this game
There is no way
I can love you with half of my heart
It would tear me apart
[Chorus:]
I am who I am
What else could I be
And I'll stand where I stand
I chose to be me
When you look in my eyes
You get what you see
Understand if you can
That I am who I am who I am
Think twice before you try to read me
Before you try to lead me into your trap
You've got no right to play with my emotion
'Cause you should know that I'm much deeper than that
There is no way
I can love you with half of my heart
It would tear me apart
[Chorus]
There is no way
I can love you with half of my heart
It would tear me apart
Comunicare in era comunicarii
Este
uimitor cand, intr-o era asa zis a comunicarii, oamenii se lovesc atat
de des tocmai de probleme relationale datorate...comunicarii!
Oamenii au tendinta de a presupune ca cel de langa ei, oricine ar fi acela, trebuie, musai cu trebuie, sa le inteleaga intentiile nespuse, nescrise. Ne asteptam ca ceilalti sa aiba capacitatea de "a citi" in mintile si in sufletele noastre si astfel sa ne scuteasca pe noi de a ne deschide catre celalalt. Ni s-a intamplat si mie si multora din preajma mea acest lucru si m-am tot intrebat de ce se ajunge ca, dintr-o chestie nespusa, aparent minora, sa o dam de multe ori intr-un conflict care putea fi usor evitat. Concluzia mea a fost ca prea tragem dupa noi frici de tot soiul, fica de a nu fi intelesi sau , din contra, de a fi prost intelesi, frica de a nu pierde ceva daca spunem cu glas tare ceea ce ne doare sau gandim, frica de a nu mai fi iubiti sau apreciati si mii de alte frici de tot soiul.
Vorbeam daunazi cu o prietena si am recunoscut in ceea ce-mi spunea ceea ce gandeam si eu dar nu aplicam, din pacate, si anume faptul ca avem asteptari de la ceilalti cand ar trebui sa ne rezumam doar la noi, la ceea ce facem noi in raport cu un altul pentru a nu mai apare situatii in care sa ne simtim nelalocul nostru. Ar fi atat de simplu sa ma rezum doar la ceea ce sunt eu, ceea ce fac eu, fara a mai arata catre celalalt! In final, fuga asta in celalalt, in a gasi tapul ispasitor peste drum de fiinta noastra, nu este decat o expresie a ranilor noastre care nu doresc sa fie recunoscute, verbalizate si apoi eliminate din viata noastra.
Cred ca nu intamplator mi-au cazut ochii acum cateva minute peste niste randuri dintr-o carte recent aparuta la noi unde am gasit citatul urmator: "Oamenii sfârşesc prin a-şi folosi relaţiile pentru a-şi masca ghimpii interiori" ( "Suflet neinlantuit" de Michael Singer).
Hai sa renuntam la ghimpi si sa ne deschidem catre o comunicare eficienta cu celalalt si sa cream astfel armonia atat de necesara unei vieti frumoase! Sunt sigura ca putem, e doar o chestiune de vointa si de exercitiu.
Oamenii au tendinta de a presupune ca cel de langa ei, oricine ar fi acela, trebuie, musai cu trebuie, sa le inteleaga intentiile nespuse, nescrise. Ne asteptam ca ceilalti sa aiba capacitatea de "a citi" in mintile si in sufletele noastre si astfel sa ne scuteasca pe noi de a ne deschide catre celalalt. Ni s-a intamplat si mie si multora din preajma mea acest lucru si m-am tot intrebat de ce se ajunge ca, dintr-o chestie nespusa, aparent minora, sa o dam de multe ori intr-un conflict care putea fi usor evitat. Concluzia mea a fost ca prea tragem dupa noi frici de tot soiul, fica de a nu fi intelesi sau , din contra, de a fi prost intelesi, frica de a nu pierde ceva daca spunem cu glas tare ceea ce ne doare sau gandim, frica de a nu mai fi iubiti sau apreciati si mii de alte frici de tot soiul.
Vorbeam daunazi cu o prietena si am recunoscut in ceea ce-mi spunea ceea ce gandeam si eu dar nu aplicam, din pacate, si anume faptul ca avem asteptari de la ceilalti cand ar trebui sa ne rezumam doar la noi, la ceea ce facem noi in raport cu un altul pentru a nu mai apare situatii in care sa ne simtim nelalocul nostru. Ar fi atat de simplu sa ma rezum doar la ceea ce sunt eu, ceea ce fac eu, fara a mai arata catre celalalt! In final, fuga asta in celalalt, in a gasi tapul ispasitor peste drum de fiinta noastra, nu este decat o expresie a ranilor noastre care nu doresc sa fie recunoscute, verbalizate si apoi eliminate din viata noastra.
Cred ca nu intamplator mi-au cazut ochii acum cateva minute peste niste randuri dintr-o carte recent aparuta la noi unde am gasit citatul urmator: "Oamenii sfârşesc prin a-şi folosi relaţiile pentru a-şi masca ghimpii interiori" ( "Suflet neinlantuit" de Michael Singer).
Hai sa renuntam la ghimpi si sa ne deschidem catre o comunicare eficienta cu celalalt si sa cream astfel armonia atat de necesara unei vieti frumoase! Sunt sigura ca putem, e doar o chestiune de vointa si de exercitiu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)