As fi vrut sa-ti vorbesc despre iubire, despre ceea ce simteam langa tine, cum inima mea te cauta si cum fire nevazute se aruncau invizibile catre tine atunci cand intrai in incapere dar mi-a fost teama ca n-ai sa intelegi, mi-a fost teama ca numai eu traiam asa ceva.
As fi vrut sa-ti vorbesc despre orice numai ca sa te stiu undeva, aproape, numai ca mi-a fost teama ca nu s-ar cuveni sa te tulbur, eram din lumi diferite, ne despartea atata viata unul fara celalalt, niste ani, cum zisesei tu.
As fi vrut sa-ti spun cat imi placeai desi nu intelegeam de ce, ca si cum as fi asteptat ca logica inimii sa fie aidoma cu logica mintii. Sa-ti fi spus cum incercam sa-mi inchid ecluzele inimii astfel incat marea mea interioara sa ramana linistita, fara furtuni? Sa-ti fi spus ca ma-ntrebasem ce-ar fi fost daca te-as fi cunoscut pe tine, cel de acum, eu, cea de acum cativa ani?
Nemuritoare, fara de loc, de timp, de varsta era doar ceea ce simteam eu, atat puteam sa-ti fi spus dar n-am facut-o.
Dar daca ti-as fi spus?
....................................
Dar daca ti-as spune intr-o zi?.........
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu