Exista o varsta cand incepi sa faci bilantul, ce-a fost bun, ce nu a fost, ce puteam schimba si ce trebuia sa fie asa cum a fost, ce am invatat si la ce avem restante.
Pentru mine, de ceva timp, se face bilantul. Si descopar cat de mult am evoluat si cat de mult mai am pana sa ajung la Mine, acolo, unde sunt Eu, fara frici, cu iubire, incredere si liniste.
Uneori ai nevoie de ceva anume care sa te scuture, sa-ti ia valul de pe ochi si sa te trezeasca, sa vezi ceea ce este cu adevarat important.Si am avut si eu nevoie de trezire. Si am ales sa-mi schimb drumul, macar partial, dar nu inainte de a lua o pauza si de a ma dedica celor dragi mie, fetita mea si sotul meu.
De cand am renuntat la vechiul loc de munca parca m-am linistit, cu toata nebunia zilnica legata de gospodarie si de cresterea unui copil, tot reusesc sa-mi dedic si mie timp, sa stau de vorba cu mine insami sau cu prieteni cu care rezonez.
E nevoie de timp pentru noi, sa ne ascultam sufletul, sa-l magaiem, sa-l hranim cu iubire, inteleciune, cunoastere. Ar fi minunat daca fiecare om ar putea sa-si ofere timp pentru sine, mereu si mereu, oamenii ar fi mult mai fericiti, asa cred eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu