Gheoghe Dinica

Se duc, unul cate unul, actori din vechea garda, niste adevarati povestasi prin rolurile diverse pe care le-au jucat pe scena si in filme. Se duc si lasa dorul de ei sa bantuie inimile celor care i-au indragit si ii indragesc.
Ma gandesc uneori ca a muri, a nu mai fiinta, nu pare atat de greu cat a duce dorul de cei care, cum spunea tatal meu, au plecat in cosmos, cei care sunt parti ca si noi, fiecare in parte, din Tot.
Unii oameni au har, harul de a-i face pe altii fericiti, de a-i face pe altii sa se descopere prin ceea ce sunt ei, ca o oglinda. Si asa era si este si "Lascarica".
Ramas bun, maestre! Drum bun spre Iubire, spre Tot, spre stele!