Prietenie

Fetita mea are o prietena foarte apropiata, Leni. Ea e capul tuturor rautailor, ea e confidenta ei, cea care o ajuta, cea cu care se joaca si vorbeste mult. Parca-s una uneori.

Aseara Maia era atat de obosita incat nu a mai rezistat sa-i fac baie ca in fiecare zi. Am dus-o in dormitor, i-am tras bluza de pijama peste cap si m-am oprit lasand-o sa-si bage ea mainile pe maneci in timp ce eu ma duceam sa iau ceva din bucatarie. Am auzit-o in urma mea strigand ca e obosita si ca nu poate. Dar cand m-am intors in dormitor ea era deja imbracata. Am felicitat-o iar ea mi-a zis foarte calma: " Leni m-a ajutat".

.......................................................................................................

Am uitat sa va spun: Leni e prietena ei...imaginara. :)

Formator de oameni

Imi place meseria mea, chiar si atunci cand o urasc (vorba vine), cand ma epuizeaza atat de mult de parca as fi sfasiata in mii de bucatele si cu sare peste ele, ca sa simt mai tare...
Daca nu mi-ar fi placut, nu cred ca as fi facut-o cu atata daruire...
Azi am avut satisfactia sa simt ca a fi formator de oameni e nemaipomenit de frumos atunci cand constati ca eforturile tale dau roade sau cand ti se spune ca datorita tie ceva s-a schimbat in bine.
Ma uitam la micutii din grupa mea, la cum se jucau, la interesul pe care-l aratau fata de unele activitati si ma gandeam ca sunt nemaipomeniti, dornici sa faca , sa cunoasca, sa simta.
Dupa amiaza, meditatii cu A la engleza. La plecare i-am spus ca sper ca-l ajuta cu ceva ceea ce facem iar el mi-a zis ca da, ca l-a ajutat sa aiba mai multa incredere in el, in primul rand...
Se pare ca Dumnezeu a stiut ca aceasta e modul meu prin care pot darui, daruindu-ma pe mine altora.

9 noiembrie

9 noiembrie, 2 ani de la aventura catre un alt colt de lume, 2 ani de cand am vazut ca se poate si altfel, mai frumos, mai calm, mai usor sa traiesti, fara atat de multe framantari si griji zilnice, cu mai multa bucurie, cu mai mult respect fata de orice, cu mai multa detasare.
Acum 2 ani plecam in Olanda, un pic cu inima stransa, un pic trista pentru ca lasam acasa, in tara, multe. Si fara sa stiu ca un alt acasa imi va deveni un oras aflat foarte aproape de Marea Nordului.
Acum 2 ani am deschis usa catre un alt Eu, catre alte vise, catre alti oameni si alta cultura.
Deja de un an reintoarsa in tara, simt si acum cu mare acuratete, ca pe o fidela lentila fotografica, clipe carora, poate, nu le-am dat cand le-a fost ceasul prea multa atentie, simt mirosuri, simt adieri, simt culoarea, simt energia momentului si a locului...si mi se face dor...

New life

Timp, care trece, care vine si dispare rapid, ancorat in multitudinea de lucruri de rezolvat.
Nu mai am timp, astept oferte de la altii, astept oferte chiar de la mine, pentru o noua impartire a ceea ce vreau sa fac intr-o zi.Vreau sa fac multe si incep sa cred ca m-am considerat omnipotenta iar acum realizez ca, incercand sa fiu la un anumit standard pe care mi l-am impus, se pare ca uit de fapt ce este mai important, ori las acest lucru pe un plan secund si cred ca nu prea e bine, asa simt...
Anyway, ma bucur cel putin ca, in mare parte, fac ceva ce-mi doream, ceva ce-mi place.Explorez inconstientul prin lectura, cursuri si in curand, chiar si labirinturile din propria mea existenta primara, printr-o analiza personala.
Ne-am si mutat de vreo luna intr-un apartament pe aceeasi scara cu cel al mamei, cu chirie, dar e coltul nostru, ni l-am aranjat si ne bucuram de clipele petrecute aici. Aveam nevoie de un colt al meu si de o distanta intre mine si mama, ca si cum as fi avut nevoie sa fac o demarcatie clara intre Eu si Ea, Cealalta. De cand suntem separate parca apreciez mai mult existenta ei.
As vrea macar din cand in cand sa zic "aceste 30 minute imi apartin in totalitate si nu le cedez nimanui si pentru nimic!" insa nu pot momentan, le mai fur cumva in drumul meu spre munca sau inapoi, spre casa, in tramvai, citind ceea ce trebuie sa citesc ba pentru curs, ba pentru masterat si mult prea putin pentru propria mea placere.
Mi-e dor de dans, as vrea sa am timp sa merg la cursuri, sa-mi reamintesc pasii si sa dansez, sa-mi las si sufletul sa se miste in ritmul muzicii si sa viseze frumos.
Asta-i inca o dorinta neindeplinita...sa dansez din nou...