Prietenie

Fetita mea are o prietena foarte apropiata, Leni. Ea e capul tuturor rautailor, ea e confidenta ei, cea care o ajuta, cea cu care se joaca si vorbeste mult. Parca-s una uneori.

Aseara Maia era atat de obosita incat nu a mai rezistat sa-i fac baie ca in fiecare zi. Am dus-o in dormitor, i-am tras bluza de pijama peste cap si m-am oprit lasand-o sa-si bage ea mainile pe maneci in timp ce eu ma duceam sa iau ceva din bucatarie. Am auzit-o in urma mea strigand ca e obosita si ca nu poate. Dar cand m-am intors in dormitor ea era deja imbracata. Am felicitat-o iar ea mi-a zis foarte calma: " Leni m-a ajutat".

.......................................................................................................

Am uitat sa va spun: Leni e prietena ei...imaginara. :)

Formator de oameni

Imi place meseria mea, chiar si atunci cand o urasc (vorba vine), cand ma epuizeaza atat de mult de parca as fi sfasiata in mii de bucatele si cu sare peste ele, ca sa simt mai tare...
Daca nu mi-ar fi placut, nu cred ca as fi facut-o cu atata daruire...
Azi am avut satisfactia sa simt ca a fi formator de oameni e nemaipomenit de frumos atunci cand constati ca eforturile tale dau roade sau cand ti se spune ca datorita tie ceva s-a schimbat in bine.
Ma uitam la micutii din grupa mea, la cum se jucau, la interesul pe care-l aratau fata de unele activitati si ma gandeam ca sunt nemaipomeniti, dornici sa faca , sa cunoasca, sa simta.
Dupa amiaza, meditatii cu A la engleza. La plecare i-am spus ca sper ca-l ajuta cu ceva ceea ce facem iar el mi-a zis ca da, ca l-a ajutat sa aiba mai multa incredere in el, in primul rand...
Se pare ca Dumnezeu a stiut ca aceasta e modul meu prin care pot darui, daruindu-ma pe mine altora.

9 noiembrie

9 noiembrie, 2 ani de la aventura catre un alt colt de lume, 2 ani de cand am vazut ca se poate si altfel, mai frumos, mai calm, mai usor sa traiesti, fara atat de multe framantari si griji zilnice, cu mai multa bucurie, cu mai mult respect fata de orice, cu mai multa detasare.
Acum 2 ani plecam in Olanda, un pic cu inima stransa, un pic trista pentru ca lasam acasa, in tara, multe. Si fara sa stiu ca un alt acasa imi va deveni un oras aflat foarte aproape de Marea Nordului.
Acum 2 ani am deschis usa catre un alt Eu, catre alte vise, catre alti oameni si alta cultura.
Deja de un an reintoarsa in tara, simt si acum cu mare acuratete, ca pe o fidela lentila fotografica, clipe carora, poate, nu le-am dat cand le-a fost ceasul prea multa atentie, simt mirosuri, simt adieri, simt culoarea, simt energia momentului si a locului...si mi se face dor...

New life

Timp, care trece, care vine si dispare rapid, ancorat in multitudinea de lucruri de rezolvat.
Nu mai am timp, astept oferte de la altii, astept oferte chiar de la mine, pentru o noua impartire a ceea ce vreau sa fac intr-o zi.Vreau sa fac multe si incep sa cred ca m-am considerat omnipotenta iar acum realizez ca, incercand sa fiu la un anumit standard pe care mi l-am impus, se pare ca uit de fapt ce este mai important, ori las acest lucru pe un plan secund si cred ca nu prea e bine, asa simt...
Anyway, ma bucur cel putin ca, in mare parte, fac ceva ce-mi doream, ceva ce-mi place.Explorez inconstientul prin lectura, cursuri si in curand, chiar si labirinturile din propria mea existenta primara, printr-o analiza personala.
Ne-am si mutat de vreo luna intr-un apartament pe aceeasi scara cu cel al mamei, cu chirie, dar e coltul nostru, ni l-am aranjat si ne bucuram de clipele petrecute aici. Aveam nevoie de un colt al meu si de o distanta intre mine si mama, ca si cum as fi avut nevoie sa fac o demarcatie clara intre Eu si Ea, Cealalta. De cand suntem separate parca apreciez mai mult existenta ei.
As vrea macar din cand in cand sa zic "aceste 30 minute imi apartin in totalitate si nu le cedez nimanui si pentru nimic!" insa nu pot momentan, le mai fur cumva in drumul meu spre munca sau inapoi, spre casa, in tramvai, citind ceea ce trebuie sa citesc ba pentru curs, ba pentru masterat si mult prea putin pentru propria mea placere.
Mi-e dor de dans, as vrea sa am timp sa merg la cursuri, sa-mi reamintesc pasii si sa dansez, sa-mi las si sufletul sa se miste in ritmul muzicii si sa viseze frumos.
Asta-i inca o dorinta neindeplinita...sa dansez din nou...

De-ale Maiei

Maia isi face propriul ei "dictionar" pentru lumea din jur:
- Of, m-am cheunit sa fac turnul din cuburi !(adica s-a chinuit , biata de ea, iar verisoara mai mica l-a daramat)
- Mamaie, sa-mi mai faci snitel de ou. ( adica ... omleta)
- Tatiii, mi-ai facut cartofi intinsi! ( piure de cartofi)
- Mami, sa-mi mai faci snitel de dovlecei! (adica dovlecei pane).

Miercuri

Si Luna Plina isi croieste drumul, cu panzele umflate si-mi aduce in avans o dupa-amiaza frumoasa de miercuri cu noutati bune, o ceasca mare de ceai plina de liniste, tarais de sarpe si ochi de vultur si un zambet latit pe toata fata in drum spre casa.

Multumesc Mikka, noapte buna tie si tuturor!

De-ale Maiei

- Mami, sunt soarele!
- Ce esti,mami?
- Soarele! Si apun!
- Ce faci,mami?
- Apun!, si se lasa usor in jos, pe vine, ca si cum s-ar fi dus catre linia orizontului un soare real.
- Ce inseamna sa apui?
- Sa vina noaptea!

Omraam Mikhael Aivanhov, "Sufletul, instrument al spiritului"

Culese din brosurica lui Omraam Mikhael Aivanhov, "Sufletul, instrument al spiritului".

"Pe frontispiciul templului de la Delfi era inscris: " Cunoaste-te pe tine insuti"; dar putini ganditori au inteles acest ordin. Ne inchipuim ca a ne cunoaste inseamna a ne cunoaste caracterul, slabiciunile, calitatile. Nu, este ceva mai mult. Daca era vorba numai despre psihologie, nu s-ar fi scris niciodata aceste cuvinte pe un templu! Este foarte usor sa te cunosti astfel. Adevarata cunoastere initiatica inseamna a te contopi, a fuziona printr-un act de iubire, asa cum este spus in Biblie ca " Avram a cunoscut-o pe Sarai". Adevarata cunoastere este fuziunea. Spunanad " Cunoaste-te pe tine insuti", Initiatii vroiau sa spuna ca omul nu este cel care isi inchipuie ca este. El trebuie deci sa invete sa se cunoasca, iar a se cunoaste inseamna a se identifica, a fuziona cu sine insusi, cu acest Eu Superior care se afla in inalt, in regiunea spiritului."

" Eu va repet, sensul Initierii este de a-l invata pe om sa se detaseze de natura sa inferioara pentru a putea vibra la unison cu spiritul sau care este adevaratul sau Eu; in acel moment, el poseda toate calitatile spiritului, puterea , maiestria, cunoasterea spiritului. Fuziunea cu Eul Superior este fuziunea cu Dumnezeu. Da, a te regasi, a te cunoaste inseamna a te topi in Divinitate, fiindca aceasta scanteie, acest spirit care este omul nu este niciodata separat de Dumnezeu; si cautandu-se, gasindu-se, el atinge constiinta suprema de a trai si a respira in Dumnezeu."

"Ceea ce mai trebuie inteles este ca spiritul, sufletul si corpul sunt de aceeasi esenta, desi difera ca natura, functie si aspect. Diferenta consta numai in gradul de materializare: corpul este spiritul condensat; spiritul este corpul imponderabil; iar sufletul este intermediarul dintre cele doua."

"Observati deci ca apa si aerul accepta impuritatile, numai focul nu le accepta, el le arde. In timp ce pamantul le absoarbe pe toate, tese insusirea sa, el este ca un magnet care atrage tot ceea ce este murdar si impur pentru a-l transforma apoi in laboratoarele sale. De aceea, atunci cand simtiti o tulburare, o agitatie, o neliniste, dati-le pamantului. Sapati o mica gaura, puneti-va in ea degetele si vorbiti-i pamantului ca unei fiinte inteligente, cerandu-i sa preia tot ce va tulbura. Credeti-ma, el nu se va simti nici nefericit, nici jugnit, el va luat tot, iar voi veti fi usurati, eliberati. In trecut se cunosteau toate aceste lucruri, dar acum ele s-au pierdut...Atunci cand simtiti o durere, o greutatea, dati-le pamantului, el le va lua.
Apa primeste si ea impuritatile, de aceea atunci cand facem baie sau un dus, ne calmam dintr-odata; dar nu ne intrebam nici macar de ce, fiindca facem totul in mod automat. Chiar si aerul poseda aceasta proprietate. Atunci cand nu va simtiti bine, iesiti la aer, veti simti ca avntul va inlatura poverile. Dar pentru ca aceste metode sa devina cu adevarat eficiente, trebuioe sa faceti constant aceste exercitii."

"De aceea, atunci cand omul isi purifica corpul isi purifica deopotriva si sangele, adica sufletul, ii ofera spiritului sau cele mai bune conditii de manifestare. Vedeti, totul se leaga. De ce nu vedem nimic, cand toate ase afla zilnic sub ochii noastri"?
Voi mai adauga acum ceva ce va va ajuta sa gasiti o metoda de lucru. Atunci cand initiatii va fac revelatii, ei actioneaza asemenea naturii: ei nu va dau decat jumatate. [...] Totul este asa in viata. De altfel, de ce credeti ca ne cautam " jumatatea"? Este cealalta jumatate a scrisorii rupte; o cautam pentru a o putea, in sfarsit, citi! Pur si simplu. Fiecare este jumatatea paginii care dezvaluie secretul si trebuie sa caute ceallata jumatate!
Atunci cand se spune :"La inceput era Cuvantul", este tot o afirmatie pe jumatate. Unde se afla cealalta jumatate? Voi sunteti cei care trebuie sa aflati...Urechile reprezinta pur si simplu cealalta jumatate! De ce? Deoarece cuvantul nu are nici un sens daca nu exista urechi pentru a-l auzi. Cuvantul este principiul masculin, emisiv, si trebuie subinteles principiul feminin, receptiv: urechile. Daca cuvantul nu ajunge undeva in urechi pentru a fi auzit, apreciat si inteles, el devine inutil. Iar cand vorbim despre o cheie, chiar daca nu mentionam incuietoarea, ea este subinteleasa. Vedeti cum sunt lucrurile..."

Asteptand clipa

Mi-e sufletu-n imbratisare cu clipa ce va sa vina curand, aducand Lumina. Ma intreb unde si cand am sa las seva proaspata sa devina una cu fiinta mea.
Clipa in care am sa te vad, imi da emotii de pe acum, inainte de a se fi intamplat...si teama de a nu fi pus prea multa dorinta si speranta si de a nu ma impovara doar cu iluzii si tristete mai apoi daca...daca...daca...Mintea mi-o ia razna, creand scenarii.

Ma intreb unde trec pragul in care uit ca totul e Iubire si cum sa imi tin in frau navalnicele ganduri si trairi, mustrandu-ma adesea pentru ce-am facut , pentru ca am atins ce nu trebuia chiar si cu o floare.
Vreau sa invat sa ma las libera, in palma Datatoarei de viata si de intelepciune, aceasta Iubire, aceasta Energie, sa duc plusurile mai departe iar minusurile sa le transform in alte plusuri...

Te astept, clipa, zambet, emotie...

Inceputuri

Traiesc fiecare clipa intr-un mod extrem de personal, ca si cum fiecare lucru pe care-l citesc despre lumea necunoscuta din noi e parte rupta din mine, ca si cum fiecare caz discutat isi intinde radacinile catre mine. Ma simt rascolita si acesta e doar inceputul, imi fac partial o auto analiza si ma gandesc cum va fi, cat voi suporta cand va trebui sa deschid porti inchise in mine, sa dau panze de paianjen la o parte, sa ud semintele bune din mine si sa plivesc buruienile .

S-ar putea sa fie greu, mai mult ca sigur, ca un glob urias pe umerii mei care se vor a fi de Atlas.
Dar vreau sa duc " povara" pentru ca simt ca dincolo, la finalul cursei, chiar de voi iesi ultima, voi fi ca si cum as fi fost prima, victorioasa, pentru ca ma voi fi redescoperit pe Mine.

Liniste

Imi fac o ceasca de ceai adus din Olanda, cu arome olandeze pentru mine. Ma asez in fata laptopului si ma gandesc cat de mult imi doresc un moment de liniste, ca acolo, departe, cand aveam timp sa ma gandesc la sufletul meu, la trairile mele, sa cobor in mine si sa deschid usi inchise, sau cel putin sa incerc sa trag cu ochiul pe gaura cheii la lucruri nevazute, nestiute de partea mea constienta.

Citesc mult in ultimul timp, in special pentru curs, e necesar ca sa inteleg cum omul poate sa fie si inger si demon, cu voie sau fara voie, si uneori as vrea sa scriu despre acele lucruri dar am nevoie de liniste, sa le rumeg, sa le absorb in mine.

Mi-e dor de linistea pe care o traiam departe, departe de zbuciumul acestui oras otravit de putere. Realitatea exista fie ca vrem sau nu, ce facem cu ea, cum o percem fiecare in parte, personalizata, tine de noi. Ce sa fac eu cu realitatea mea, cu prezentul meu, cand ceea ce-mi doresc e ceea ce am avut, liniste, liniste, liniste?

Ooo, stiu, avem nevoie de tot ceea ce Viata ne da pentru ca acestea toate sunt trepte ce ne duc in sus, spre ceea ce trebuie sa devenim in aceasta viata. Ma revolt si apoi ma temperez, cand realizez ca apa e mai inteleapta decat mine, ea se lasa sa se curga, isi face loc chiar si unde nu era matca inainte, iar urma ei ramane, incapatanata.

Ca sa pot sa traiesc un azi am nevoie de un ieri plin de liniste in care, cu capul dat pe spate, cu ochii larg deschisi, ma inecam in linistea ce domnea pe terasa casei din Bergen op Zoom, privind cerul pe inserat.

Ca sa pot sa traiesc un azi am nevoie de un maine in care sa pot visa in liniste, undeva, la o margine de camp ori padure, la o margine a zbuciumului acestui cotidian.

Ca sa pot sa traiesc un azi am nevoie sa invat ca nu pot schimba nimic din ceea ce nu-mi este dat sa schimb, sa accept inca o data si inca o data ca totul isi are un rost in lume, fie ca-mi place acest lucru sau nu.

O lume nebuna, nebuna, nebuna

Traim intr-o lume nebuna, nebuna, nebuna...Te si intrebi unde naiba s-au ascuns inteligenta si bunul simt din poporul asta.Aaa, ma scuzati, e folosita in smecherii, mismasuri si alte treburi aducatoare de profit cat mai rapid, chiar si cu lezarea drepturilor scrise sau nescrise ale celorlalti.
Ma confrunt de cateva luni cu niste probleme cu anumiti oameni despre care, orbita cum am fost din pacate, cu voie sau fara voie, am crezut ca sunt altfel. De fapt cred ca AM VRUT SA CRED ca sunt oameni si am descoperit ca ...
Oare ce am descoperit? Ca animalele pot sa fie muuuult mai umane, sa zicem, decat ei, ca minciuna e la rang inalt, ca fatarnicia e parte din programul zilnic si multe altele.
Ma intreb cum ar trebui sa te porti cu astfel de persoane pentru ca eu nu stiu si nu vreau sa joc jocul minciunii si a pupincurismului, e ceva ce nu mi-a fost inoculat in educatia data mie de catre parintii mei, buni sau rai, cum au fost. Daca cineva are vreo idee, daca s-a lovit de astfel de probleme, astept sugestii, am nevoie sa invat cum sa ma port cu hienele ca sa nu ma pape. :)

Simbioza

Ca o picatura de roua
cazuta din ceruri pe frunza frageda,
Ca un spin de pe tulpina
Unui trandafir frumos si mandru,
Ca o pata de verdeata
Intr-o padure umbrita de cetina,
Ca un zambet ratacit
Pe chipul obosit al mamei,
Ca un ocean
Care ascunde lacrimile miilor de corabieri rataciti peste zari,
Ca un munte
Care strange in imbratisarea lui piatra pretioasa si pe cea nepretioasa,
Ca o corola de floarea-soarelui
Care aduna in ea semintele viitorului,
Ca o parte dintr-un intreg,
Ca un intreg dintr-o parte,
Om si Univers,
laolalta, inauntru, inafara.

In mintea omului

De vreo luna de zile, m-am inscris la un curs de 4 ani de formare in psihoterapia si psihanaliza copilului si adolescentului.

Azi, pentru prima data in viata mea, am reusit sa vad niste pacienti de la psihiatrie, impreuna cu colegii mei si cu una dintre profesoare. Experienta a fost cu totul aparte, cu multe trairi, si bune si mai putin bune, care m-au facut pentru prima data sa ma intreb daca pot sa fac fata unor astfel de intalniri, cu oameni cu probleme.

Primul pacient, posibil bolnav psiho-somatic, cu un mod plat de a vedea propria lui viata, totul e ok, merge, dupa propria lui exprimare, dar fara putinta de a-si exprima trairile, ca un robotel, ca si cum usa care dadea spre Sine ar fi inchisa iar el nu ar fi in posesia cheii, cu o puternica scindare pe cele trei laturi, fizica, mentala si sufleteasca.

Al doilea caz, o femeie puternic despresiva, cu manifestari psihotice si ruperi la nivel afectiv, cu posibile probleme cognitive, definitive, care te obosea prin discursul ei foarte dezorganizat si care-ti starnea si mila spunandu-ti ca-si cere scuze pentru ceea ce zice.

E fascinant si dureros in acelasi timp cat de intinsa si de intortocheata poate sa fie mintea umana...uneori ma intreb daca exista vreo frontiera reala si cred ca nu.

Oare am sa fiu in stare sa merg in acest labirint, al fiintei, fara sa ma pierd pe mine, ba din contra, sa regasesc ceea ce, poate, am pierdut candva?

O zi frumoasa

Ce bine ca mai da Dumnezeu cate-o zi ca aceasta, cand simti ca dai din tine si ceilalti primesc, asimileaza, inghit cu toata fiinta lor ceea ce le oferi. O astfel de zi simt ca am avut azi cu copiii mei de la gradi, o zi in care am simtit ca ne unesc fire nevazute.
Azi am incercat, cu mic cu mare , sa-i includ in "punerea in scena" a unei povestiri pe care le-o citisem. I-am intrebat, le-am sugerat, am hotarat impreuna ce recuzita sa folosim si s-au distrat atat de bine incat au mai dorit s-o faca si a doua oara dar nu mai aveam timp.
E minunat cand vezi munca ta in ochii lor, in jocul lor, in fiinta lor, parca poti sa mai spui si tu ca nu e totul in zadar si ca merita sa faci ceea ce faci chiar si pentru 5-10 minute de frumusete cu ei.
Un gand bun pentru adevaratii educatori de suflete frumoase!

Vest? Est? Bucharest?

Astazi ma gandeam ca nu mi-a facut bine sa traiesc intr-o tara civilizata din vest un an de zile pentru ca am vazut ca SE POATE SI ALTFEL si cand vad micimile, nesimtirile si rautatile gratuite si voite din orasul asta care, cica, e capitala unui stat asa zis democratic, mi se face o sila de nedescris.
Nu pot sa inteleg cat de nesimtiti pot sa fie unii, cum isi permit sa-si bata joc nu de unul sau doi oameni, ci de o groaza de oameni, cu "legile" si "ordonante" de 2 lei, fara cap si fara coada. Urla ceva in mine si, oricat as vrea sa-mi pastrez calmul si sa invalui intr-un glob de iubire si pace toata mizeria asta de aici ca pe o incercare de a contracara porcaria asta de guvernare la care suntem martori, nu mai am putere si rabdare s-o fac, ma simt vlaguita de negura care se lasa peste tara asta, de ceata de pe ochii unora...Incotro, Doamne, incotro ne duci sau, mai bine zis, ne duc niste neoameni?
Sotul meu incerca azi sa ma ajute sa vad partea buna a lucrurilor, a devenit el idealist, hahahaa, mi-a luat locul, si incerca sa ma convinga ca ceea ce am vazut noi bun si frumos intr-o tara civilizata din batrana Europa va exista la un moment dat si la noi si prin intermediul nostru, urmand sa fim, eu si el, o parte din acei care vor schimba tara aceasta... Oare?!? Cand? Cum?
Poate in alta viata, dragul meu!!! Acum sunt muuuuuult prea pesimista in privinta vitorului acestei tari!

Perceptie

Este adevarat ca fiecare om are propria lui perceptie despre sine si lumea din jur. Dovada clara este tocmai ceea ce se intampla in prezent in lume, si in mod special in tara noastra.
Mi s-a intamplat ceva neplacut, ca tocmai o persoana care am crezut ca este cu scaun la cap si ca ii pasa de cei din jur, sa-mi dovedeasca contrariul. Aici perceptia mea a fost alterata dar nici a ei nu e ok , ba chiar deloc. Asta ca sa nu schimb cuvantul perceptie cu unul mai dur, nesimtire, nepasara, prostie, etc.
Sfarsit de luna, zi de salariu. Ma astept ca dreptul meu stabilit printr-o negociere si un contract sa fie respectat. Mi se spune in schimb ca sunt niste probleme cu incasarea banilor de la beneficiarii serviciilor noastre si ca se va intarzia plata salariilor cu cateva zile sau o saptamana. Ma cam enervez, normal, fara sa manifest, dar cel mai mult ma simt inselata, dezamagita.
Trece week end-ul si colega mea imi spune cum ca,acea persoana care trebuia sa ne plateasca, s-a laudata ca si-a cumparat nu stiu ce, ceva scump, si inca cineva imi spune despre aceeasi persoana, patroana, ca le-a povestit catorva colega cum doreste ea sa-si serbeze ziua de nastere... Nervi, dezamagire, amar,dezamagire, dezamagire....Cum e posibil ca un om pentru care lucrezi si care traieste tocmai din banii pe care TU ii faci pentru el, prin munca ta, sa nu te plateasca iar el, in schimb, sa se laude cu ceea ce face, chestii care implica bani, bani pe care tu nu-i ai nici pentru paine, un lapte, intretinere, etc? Nu-i asa ca am perceput gresit omul acesta in care am crezut?
Cat despre perceptia ei despre lume si sine, nu ma mai intereseaza...eu stiu ce am de facut cu viata mea: sa scap de patroni. Mai ales in Romania!

Tie, de la mine

Saruta-ma pe tampla stanga
Si-alinta dreapta cu o mangaiere
S-apoi tristetea o alunga
Si-odat’cu ea si-a mea durere

De-a nu te-avea alaturi, langa mine,
Mereu ca azi, de-a pururi pe vecie,
Caci sa te tin alaturi, eu te-as tine
Scaldat in dragostea-mi, cu stangacie.

O, drag imi esti si eu ti-s draga
Si doi suntem si una-n toate cele
Si dorurile noastre ni se leaga
Ca firele din vechi dantele.

Dar las’pe pieptu-mi capul tau
Si scalda-mi trupul in privirea-ti bruna
Si greul tau sa fie si al meu
Iar binele sa se adune in cununa.

Sa te iubesc mereu si in nestire,
Sa-ti sorb iubire de pe buze,
Si constienti sa fim c-asa e-n fire
Ca omul rau de dragoste sa se amuze.

Dar noua nici sa nu ne pese
Caci unul pentru altul suntem ajutor
Si-mbratisari si vorbe-alese
Mai tare sa sporeasca-al nostru-amor.

Si daca azi nu este ca si ieri
Iar maine fi-va altfel decat azi
Tu peste ani si ierni si veri
Tot in iubire-o sa ma scalzi

Chiar si atunci cand va parea ca n-o mai sta
Iubirea ta, tot fi-va sa se dea ea toata
Si tu vei fi al meu si eu voi fi a ta
Umar la umar, toarta langa toarta
Ca doua cesti si farfuriute pe-o tejghea.

Aniversare de demut

Astazi ar fi fost ziua lui tataia, tatal mamei mele. Din pacate a plecat prea devreme din aceasta lume. A fost un om bland, bun, vesel, care cred ca a dorit mai mult de la viata. De cand nu mai este el s-au mai scurs 16 ani. Pare atat de demult!
Citisem undeva ca noi existam dupa moarte atata timp cat inca mai suntem in sufletul si in mintea celor care raman dupa noi. Dar dupa aceea? Ce va mai fi? Nimic. Vom fi spirite intr-o lume a spiritelor asteptand sa ne reintoarcem la cei care ne-au insotit pe un drum, intr-o viata, candva...

Astrologie

M-am intrebat in ultima luna de unde si de ce am aceste stari sufletesti si fizice care-mi dau senzatia ca alunec intr-un gol si ca inca nu resusesc sa ating fundul haului... ca sa ma pot intoarce apoi la suprafata . :) Apoi mi-am amintit ca una dintre pasiunile mele e astrologia si am incercat sa caut raspunsuri in ea.

Ca sa nu existe urme de indoiala, astrologia practicata asa cum o faceau anticii, nu se reduce la asa zisele horoscoape de azi in care, pentru o anume zodie, de exemplu cea a berbecului, se fac predictii generale pentru toti cei nascuti in acea zodie. Ce inseamna asta de fapt? Ca cei care sunt in zodia berbecului au soarele in acea zodie si atat.

Ca sa faci o harta astrologica pentru o persoana, se iau in consideratie TOATE planetele folosite si de astronomi, punanadu-se insa in centru Pamantul si nu Soarele.Astfel, vom avea o harta geocentrica cu pozitiile celorlalte planete, Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, plus Pluto, care nu mai este socotit planeta dupa astronomi de vreo 2 ani, si Soarele, care, desi este o stea dpdv astronomic, va fi valorificat in acest caz ca fiind o planeta. Toate acestea vor fi "asezate" pe un cerc impartit in 12 sectoare, fiecare alocat unui anumit domeniu al vietii si denumite case si 12 zodii. Pe langa acestea, exista 2 axe importate care vor mai dezvalui ceva in plus despre o harta astrologica, axa Ascendent- Descendent si cea a Mijlocului Cerului - Fundul Cerului.


Cum tot ceea ce exista in jurul nostru este doar energie care ia diverse forme, asa si planetele sunt energie din marea energie universala. Daca o celula a corpului uman poate influenta prin buna sau proasta ei functionare intregul organism al unui om, la fel si energia unei planete poate sa influenteze energia Pamantului si, implicit, a tot ceea ce exista pe el, inclusiv omul. Cu alte cuvinte, energia unei planete poate fi resimtita de catre mine sau altul, mai mult sau mai putin, in functie de gradul de evolutie si de toleranta fizica, emotionala, spirituala, la un moment dat, in cazul unei persoane. Aceste influente sunt transpuse in limbaj astrologic prin tranzite la pozitia natala. Mai explicit, pe harta natala a fiecaruia, cu pozitiile clare si fixe pentru o data de nastere anume, un loc si o ora, se iau in calcul pozitiile planetare dintr-o alta zi, alt an, cautandu-se a se afla influentele de moment pentru respectiva persoana. Pentru exemplificare voi folosi o harta oarecare in care, central vor fi pozitiile planetelor in harta natala ( simbolurile lor astrologice) iar in exterior cele de moment sau tranzite. De specificat ca pe harta se folosesc niste simboluri asociate atat planetelor cat si zodiilor.

Revenind la harta mea natala si la tranzitele de moment, am constatat ca exista niste aspecte nu tocmai grozave care pot sa influenteze si sa determine destul de mult starea mea actuala. Ok, stiu, planetele, mai exact energiile lor, PREDISPUN SI NU DISPUN de liberul arbitru al fiecaruia dar nu poti sa nu tii cont de existenta lor. Si cum un om prevenit face mai mult decat unul care nu a fost prevenit, e bine ca am realizat care sunt tendintele si influentele de moment in ceea ce ma priveste pe mine pentru a ma intelege mai usor si pentru a stii cum sa reactionez pentru a nu lasa universul sa "dispuna" de mine dupa bunul lui plac! :)

Sansa de a reusi presupune si riscul unui esec.
Frumos...

Am obosit...

Sunt obosita. De multe.De nebunia din oras. Dar mai ales de oamenii care nu se tin de cuvant, de oamenii care spun una si fac alta, de acei prieteni care o iau razna si cred despre tine ceea ce nu ar trebui sa creada, pentru ca sunt prieteni, tocmai de aceea.
Ma intreb uneori de ce au luat-o razna atat de multe lucruri , dar mai ales oamenii. Sa fie doar provocari? Oare? Nici nu mai stiu ce sa cred.
Ma tot gandesc la cei din jurul meu, la cei in care am crezut, mai mult sau mai putin, si ma "minunez" de ceea ce vad sau aud. Am obosit.
Mi se face dor, in nebunia zilnica, de putina simplitate, de putina tihna a sufletului, de alb in loc de gri. Am alb. De la zapada.Dar ma lasa rece, asa cum si este de fapt...
Unde sunt prietenii de alta data, care erau alaturi de noi,si noi de ei? Oare omenirea se transforma intr-un fel de ...jungla?

Cine mai crede in valori?

Vizita la o prietena, noaptea vine incetisor, trebuie sa ajung repede acasa, e relativ tarziu si renunt la ideea de a mai merge cu tramvaiul si optez pentru un taxi.

Gasesc un taxi ieftin si ma urc in el. Inauntru, un barbat ceva mai in etate, fumanad o tigara si care, auzindu-ma tusind, ma intreaba daca ma deranjeaza fumul si isi cere scuze. Ii spun ca nu chiar, sotul fumeaza, eu nu, iar el renunta la tigare spunand ca nu trebuie sa-i suport eu viciile.

La radio, un talk-show pe teme biblice. Surprinsa, intru in vorba cu el, spunandu-i ca sunt mirata sa vad ca cineva asculta in ziua de azi asa ceva, iar el incepe sa-mi povesteasa, despre Biblie, spunandu-mi ca pentru el e si carte de istorie, si de geografie, de religie, de intelepciune, de povesti. Ma simt mica, imi vorbeste despre Solomon, regina din Saba, eu n-am reusit niciodata sa citesc Biblia de la cap la coada, despre rugaciune si efectele ei, despre faptul ca lectura Bibliei i-a adus un calm interior si capacitatea de a vedea viata actuala, ritmul nebun in care traim, cu mai multa detasare, ca astfel si-a gasit linistea.

Recunosc ca nu sunt o practicanta ferventa, ma rog, cred intr-o forta, pot sa-i spun Mama Natura, Dumnezeu, Iubire, oricum, care e izvorul vietii, punctul central al Universului, dar in evolutia mea spirituala consider ca mai am atat de multe de facut, atat de multe de invatat!

Oare cati oameni, si mai ales romani, ca doar aici traiesc, in tara asta atat de ciudata in prezent, atat de greu de inteles in involutia ei, as putea spune, cati mai cred intr-un Dumnezeu, in religie, ca intr-un Ceva care poate aduce linistea sufleteasca de care avem atata nevoie, acel Ceva care poate sa ne intoarca catre drumul drept? Oare cati sunt constieniti de faptul ca ne bagam in maracinii invidiei, ai lacomiei, ai neiubirii, ai neomeniei, pentru cateva clipe in care sa simtim ca detinem puterea asupra cuiva sau ceva?

Acum doua zile am trecut pe langa un lung sir de masini asteptand la semafor, cu fundal muzical de sa-ti zgarie urechile in ritm de manea, intrebandu-ma cum de rezista soferul la tot zgomotul din interiorul propriei masini si cam ce valori se promoveaza in prezent in Romania. Pai cum as putea eu sa-i spun unuia,de pe drum, despre respectul fata de ceilalti, despre intoarcerea celuilalt obraz, despre iubirea fata de aproapele cand acum nu ne mai pasa decat de fundul nostru si atat? Religie? Ce-i aia? Aaa, mers de Paste la biserica, sa luam lumina, si asteptand mancand seminte si scuipand cojile in mijlocul drumul, vorbit tare si golaneste si spunand preotului sa se grabeasca ca deja e miezul noptii...

Sa mai comentam? Mi-e cam greu. Sper doar ca Dumnezeu sa nu-si intoarca fata de la noi, sa-i scuture de unii ca sa inceapa sa gandeasca, in sfarsit, normal, iar romanii , macar o parte, sa se trezeasca, in respect fata de altul, fata de valorile adevarate, fata de religie.

Doamne ajuta!

Vai de noi!

Povestea fluturelui

A fost odata o fetita careia ii placea teribil sa danseze si sa deseneze. Si asa cum dansa ea, prin casa, asa dansau si culorile in manutele ei mici cand dadeau viata multor minuni pe hartie.

Intr-o zi, fetita desena un fluture. Din pacate, fluturele ramase fara o aripioara, fetita nu mai avu cu ce sa-si termine desenul, ultimul creion pe care-l mai avea fusese folosit atunci iar mama nu mai avea alti bani sa-i cumpere culori noi prea curand. Trista, privi catre fluturele de pe hartie care se uita cu ochi inlacrimati la ea. "Cum sa-mi mai iau eu zborul catre soare fara patru aripioare?", spuse fluturele. Fetita se intrista si mai tare. Apoi cazu pe ganduri. Se uita ii jur si vazu noua esarfa pe care mamica ei i-o facuse cadou, dupa ce o primise si ea, la randul ei, de la cineva. O lua, se ridica pe varfuri sa ia de pe un raft foarfeca mamei si niste leucoplast, taie o bucatica mica din esarfa subtire si o fasie subtirica din banda adeziva si le lipi in locul in care fluturasul nu avea aripioara terminata. Fluturasul misca usor din aripioara cea noua si atat de speciala, se desprinse de pe hartie si cu un zambet larg pe chip, se ridica in inalturi ."Multumesc", se auzi firav in urma lui. "Cu placere", raspunse chipul fericit, luminat de zambet , al micutei fetite careia ii placea teribil sa danseze si sa deseneze.

An nou, primele impresii

Prag de an nou. Sentiment de bine, liniste, implinire. Bucurii. Artificii si petarde, Maia, jumatate incantata, jumatate speriata. Calm, impacare cu mine insami, SPERANTA. Primele minute din an cu sotul meu, cu fetita mea, cu mama mea. Bine. BINE. :)

La multi ani!