Cu ce ochi sa ma uit,Doamne,la cerul acesta? Cu ce urechi sa ascult randunelele arzvarlite-n zbor spre inaltimi?
Cat timp voi mai sta, Doamne, sub moliciunea lui, pana cand ma vei stramuta spre un alt "acasa"?
Uneori as vrea sa ma opresc, sa-mi fac casa in mijlocul campului, sa vad pana departe necuprinsul Tau plin de taine.
Nu stiu ce ganduri ai cu mine, Doamne, dar stiu ca-s de bine, chiar si atunci cand ma impotrivesc ca un copil incapatanat si egocentric.
Doamne, acasa e oriunde ma vei duce Tu, in Iubire, prin Iubire!
Pot spune ca sunt binecuvantata de catre Tine, mi-ai dat bucuria de a cunoaste, de a vedea lumea, de a-Ti iubi frumusetile!
Multumesc!
2 comentarii:
"Cu ce ochi sa ma uit,Doamne,la cerul acesta?"
Cu ochii Celui Fara Trup... Chiar cu ochii Creatorului. De fapt, de aia vezi atata Frumusete. Fiindca deja vezi...
Si eu am intrebat astea, draga mea. Bune si tari intrebari, de alea drepte, pe cale. Luminatoare. Mai mult ca raspunsul, intrebarile sunt cele care fac cantecul si deschid urcarea.
Drum luminos!
Cum zic iubitii mei indieni din cele doua Americi:
May you walk in Beauty!
Paseste in Frumusete!
Multumesc Mikka pentru gandurile tale bune, incerc sa pasesc in Lumina si Frumusete cu fiecare zi si stiu ca mai am enorm de invatat, dar sper sa fiu un bun invatacel. :)
Trimiteți un comentariu