miercuri, 29 iulie 2009

Si mi se face dor cateodata

Si mi se face dor cateodata, de casa si de ceea ce stiu, de locul caruia ii apartin prin nastere, prin nume si prin definirea mea ca persoana.
Si mi se face dor cateodata de colbul de pe drumurile de tara, de cai tragand carute pline de fan, de oi manate la pascut de copii.
Si mi se face dor cateodata de muntii tacuti, umbriti de verdele brazilor, de pescarusi managaind cu zborul lor racoarea marii.
Si mi se face dor cateodata si-mi las apa sarata sa-si faca albie pe obraji-mi cand nu mai pot sa-i spun inimii sa inteleaga departarea de casa.

Du-ma acasa vis, arata-mi un drum,
Da-i inimii mele un aici si acum,
Spune-i s-astepte si sa-nvete-a iubi
Orice-ar putea in cale-a gasi.
Caci stie ea doar ca-ntr-o zi se va-ntoarce
La locul stiut de unde se trage.
Dar pana atunci totul fi-va un drum
Din care sa-nvete, mai tarziu si acum.
Rabdare, rabdare, aceasta ii cer,
Speranta, incredere si-un strop de mister,
Caci viata-i tesuta in umbra de vise
Nascute-n iubire si doruri nestinse.

2 comentarii:

Mikka spunea...

"Du-ma acasa vis, arata-mi un drum,
Da-i inimii mele un aici si acum,
Spune-i s-astepte si sa-nvete-a iubi
Orice-ar putea in cale-a gasi."

O, cat de frumos ai spus dorul... Dorul de acasa, de intregire in radacina...
Si de gasire, in acelasi timp, a lui aici, casa de peste tot...

Si mie imi este invatarea rabdarii. Mult drag si dor de locuri in care nu am trait in viata asta, dar pe care le visez din ce in ce mai aprins... Visul ma trage... El care stie deja urmarea, ma trage sa-l implinesc...

Implinirea viselor, in cea mai placuta si blanda forma, asta iti doresc!

Brazii si pescarusii si marile noastre, si muntii nostri... Ne hranesc, de oriunde ar fi, pe oriunde am fi...

Un buchet de ganduri vrezi, pline de speranta, iata, iti aduc cu drag, asteptand cu rabdare, in acest vis comun, sa ne intalnim si in trup, nu doar in spiritul turnat cu drag in cuvinte...

Viata ta... frumoasa, luminoasa, neteda si usoara sa-ti fie... si de va fi si cu valuri, sa ai vant bun si corabie buna si priceputa, cu tovarasi de drum iubitori....

astharte spunea...

Multumesc Mikka pentru urarile tale de bine, sper sa ajungi si tu intr-o zi acolo unde visezi sa fii.
Sunt atat de multe lucruri frumoase in lumea asta incat nu cred ca o viata de om ajunge pentru a le vedea, dar le simtim cu sufletul ca fiind parti din noi.
Poate vom ajunge intr-o zi sa ne intalnim in trup, cum zici tu, viata e plina de surprize care asteapta sa se implineasca,nu?
Nu mi-e frica de furtuni, de mari cu valuri, ele sunt doar un mod de a da piept cu fiinta mea si de a invata cum sa redevin parte din TOT.