Experientele de viata

Experientele de viata se traiesc, se interiorizeaza. Cum as putea eu, prin prisma celor doi ochi ai mei, a celorlalte simturi, a mintii mele, sa redau in cuvinte ceea ce vad si traiesc , in asa fel incat altul, oricare, sa devina macar partial, chair si in procent de 10 % sau mai putin, martor activ al vietii mele?
In ultimul timp nu mai simt nevoia sa comunic altora despre mine, ma rezum sa ma traiesc, cu bune si rele, alaturi de cele doua elemente importante ale micului meu univers. Traiesc, ma consum, emit judecati si pareri, dar o fac doar pentru mine in cea mai mare parte din timp.
Viata mea isi continua cursul sau unduitor, cu schimbari de directie, dar incercand sa pastreze nordul busolei, spre mai sus si mai bine, ca om, ca spirit. Nu stiu daca ceea ce fac mereu are si un rezultat bun, incerc sa ma pastrez pozitiva in gandire pentru a atrage lucruri bune in prajma.
Ma bucur de fiecare eveniment la care particip, incerc sa vad ceva bun chiar si intr-unul care pare mai mult gri spre maro, sau chair negru, decat spre alb. Paharul poate fi plin sau gol dupa cum il percep eu. Aici e punctul nevralgic al oricarei existente: sa vezi partea plina!!!! Aceasta "plinatate" a vietii e cea care ne sustine si ne da puterea sa mergem mai departe!!!
Revin mereu asupra faptului de a fi intr-un alt loc, o alta lume, diferita cumva de ceea ce stiam de ani de zile, cu bune si rele. Nu pot sa nu compar ceea ce vad cu ceea ce stiam, nu pot sa zic stiu, la timpul prezent, pentru ca aceesta, pentru mine, e expandat, in mii de forme, sunete si culori de cateva luni incoace.
Descopar ca viata poate avea multe sensuri si intelesuri, desi, la baza, cred ca ramane unul singur dar n-as putea spune exact care este acela pentru ca nici eu nu-l stiu prea bine. Din pacate, zic eu. Largirea orizonturilor mele ma face sa-mi pun intrebari despre ceea ce exista in plan material si dincolo de el.
Cred ca o lectie care merita invatata in astfel de momente e cea a acceptarii diversitatii in lume si , implicit, a iubirii ei. Dar nu-i ceva simplu, desi asa ar parea la prima vedere. Prejudecatile cu care crestem ne ancoreaza, din pacate, intr-un univers egoist, temator, neincrezator. Chair daca ai vrea sa lasi frau liber uneori fiintei tale, ideile inoculate atatia ani te pot impiedica catre o deschidere dorita si, la urma urmei, normala.
Imi amintesc ca acum cativa ani, intr-o anume imprejurare, am fost intrebata ce persoana admir cel mai mult. Iar cea care mi-a venit in minte a fost Maica Tereza, primul gand catre ea, pentru puterea ei de sacrificiu si de a iubi neconditionat. Si acum o admir pentru ca realizez cat de greu este sa fi ca ea in lumea in care traim. Sau poate ca doar asa pare, poate ca nu ne trebuie mult ca sa uitam de noi, sa fim mai intelepti si mai buni. As vrea sa pot invata lectia ei aici, acum, pusa fiind in situatia de a-mi cauta locul intr-o lume necunoscuta, de a invata sa traiesc altfel.
Doamne ajuta!