marți, 14 iulie 2009

Dilema cu balasoarul




Am o mare dilema pe care nu mi-o pot nicicum rezolva: ce e mai bine sa aleg, aici sau acolo, de unde am plecat de cateva luni? Ca un roi de albine, ganduri si sentimente imi zumzaie in cap, in suflet, in toata fiinta mea. Unii spun aici, altii acolo, aici-acolo, aici-acolo, parca as fi pe un balansoar, sus si jos , si sus si jos.

Don Migue Ruiz spunea el bine sa nu ascultam si sa dam crezare nici vecinului, nici noua, nimanui , dar cum sa gasim calea cea buna?? Prost e ca in scoala nu prea suntem invatati sa alegem, ni se dau cu lopata, mot a mot, cuvintele altora, de parca am fi tampiti, chiar si la varste mai fragede, si incapabili sa facem ceva pentru noi, fara a fi "ghidati". Imi amintesc ca eram innebunita dupa limba si literatura romana in liceu dar nu puteam sa inteleg DE CE profa din clasele a9a si a 10a tinea mortis sa ne dicteze comentariile facute de ea in loc sa ne lase sa gandim si sa apreciem, sau nu, fiecare in parte, opera atator scriitori de valoare. Aici se vede diferenta cumva, intre modul de predare din vest si cel de la noi, in vest fiind lasati elevii sa-si faca eseuri, sa-si sustina propriile pareri, bune sau rele, cat de absurde chiar. A ALEGE, A EMITE JUDECATI, cred ca sunt lucruri f importante pentru cladirea unei viitoare personalitati, A TI SE DA DREPTUL SA FII TU INSUTI!!!
Revenind la oitele mele, cred ca nu am fost lasata suficient sa-mi aleg locul in care sa pasc si acum simt nevoie de a fi pazita si ghidata de un dulau. :)))
Omul are liber arbitru dar ii ia ceva timp, nu mult, sa se obisnuiasca sa si-l foloseasca. Ca sa "fug"de la stana, nu-mi sta in fire, sunt cam "oaie bleaga". Si nici nu vreau sa rup randurile, ci doar sa ma destept din "beheheala" mea, sa iau atitudine , asa cum face dulaul cu mine! A inteles cineva ceva din tirada mea? Important e s-o fac eu! :))
E greu departe de stana, e greu pe meleaguri nemioritice, pentru ca sunt alte reguli si trebuie sa ai indrazneala, tarie de caracter si , in acelasi timp, sa nu renunti a fi TU, autentic, valoros. Nu neg cine sunt, de unde vin, ca-s blonda, bleaga, tematoare, lenesa ca orice oita mioritica poate uneori, dar stiu ca zac si fffff multa forta in mine si dorinta de schimbare in bine, chestii pe care vreau sa le valorific ACUM si AICI, sa invata sa dau din coate cum nu am facut-o niciodata, fara sa ranesc pe nimeni, ci doar pentru a-mi face loc sa ajung acolo unde imi este menit sa fiu!

Niciun comentariu: