Niciodata nu am vazut o furtuna ca cea de azi noapte.
La ora trei dimineata, s-a starnit vijelia. Erau tunete infundate si fulgere intr-un continuum, ca intr-o baterie electrica, iar faptul ca am geamuri pe doua laturi opuse, catre strada si catre terasa, la etaj, facea ca acest joc de fulgere sa fie asemeni unei camere in care-ti faci radiografii!
Mai bine de o jumatate de ora a durat jocul de lumina, cu momente in care nici nu puteai sa privesti pe fereastra de teama, vorba vine, ca nu cumva sa te loveasca intensitatea fortei naturii si sa te orbeasca...ups, ti-a bagat noaptea blitz-ul in ochi!
Pe la 3,30 a inceput o ploaie nebuneasca, parca arunca cineva cate-o galeata de apa pe ferastra nemaiputand sa vezi nimic clar, iar grindina dansa pe acoperis.
Copacii din Sint-Catharinaplein, care se vedeau de la fereastra dormitorului, se miscau haotic sub ghidajul unui vant avid de putere.
Am inceput sa ma rog sa se termine furtuna, mi se parea ca se rupsesera norii undeva, deasupra noastra, si ca nu mai au de gand sa ne lase in pace.
Ma gandeam cum ar fi sa fii in acel moment pe mare...
Dupa aproape 45 de minute de la inceperea furtunii, natura s-a calmat iar eu am reusit sa adorm langa cea mica.
Un comentariu:
ce frumos ai descris tu aici furtuna!! la noi s-a intamplat ceva asemanator in cursul saptamanii acesteia, insa eu nu am avut cuvintele la mine sa descriu...nici rasuflarea n-o mai aveam, nici semnal la telefon, iar dupa 15 minute de uragan, s-a luat si curentul, implicit si apa... am crezut ca nu se mai termina, iar degetele ploii geam incepeau sa sune mai degraba ca niste pumni furiosi. Neputand sa vorbesc cu nimeni, imi repetam singura"Mie nu mi-e frica de furtuna, Mie nu mi-e frica de furtuna"
Trimiteți un comentariu