Viata mea curge un pic haotic de ceva vreme sau cel putin asa mi se pare. Samburele de nesiguranta care exista, in privinta viitorului, nu prea imi da intotdeuna pace si ma opreste de a ma bucura deplin de ceea ce am.
Aseara I a venit cu ideea de a vizita Parisul, sa plecam intr-o dimineata, devreme, cu trenul, sa ramanem peste noapte acolo si sa revenim in Boz a doua zi. Initial mi s-a parut ca viseaza doar la cum sa-si petreaca timpul, apoi, dupa o discutie cu el despre mamele noastre care au aproape 60 de ani si care n-au vazut lumea decat intr-un cadru restrans, mai mult cea de pe langa casa, am inteles punctul lui de vedere. Daca mai pun la socoteala si faptul ca aseara mi se facuse rau de-a binelea de am crezut ca pot sa dau coltul, incep sa ma gandesc din ce in ce mai tare daca nu merita uneori sa uiti de viitor si sa traiesti clipa, sa te bucuri de ziua de azi, de ceea ce-ti ofera ea, pentru ca oricum cea de maine e necunoscuta si nu stii cu ce vine, bune sau rele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu