Cine crede ca in vestul atat de asteptat in Romania zeci de ani ca sa ne intinda o mana umbla cainii cu covrig in coada, se inseala. Aici ori te supui regulilor si legilor lor, ori Pa!, usa e pe acolo si poti frumusel sa te cari!
Nu stiu cum e mai bine, poate ca nici prea multe ingradiri nu sunt bune dar sigur nici nerespectarea unui minim bun simt nu e sanatoasa.
In Biblie se spune sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti. Ok, e greu si cere exercitiu iar unii au nevoie chiar de ani de "trainig" intensiv si nici nu spune nimeni sa te lasi pe tine in totalitate deoparte pentru altii dar macar daca tot dai o lege, cere sa si fie respectata, nu? Din pacate acest lucru in Romania lasa extrem de mult de dorit. Ca in poezia lui Alecsandri, dreptate pentru dulai, cateii, la rebuturi, ei doar stau in colt si dau din coada cand ma vad pe mine, Dulaul sef.
Nu cunosc inca foarte multe despre tara lalelelor dar vad cum se poarta aici oamenii cu cei din jur si realizez ca legea bunului simt e de la sine inteleasa si acceptata , lasand la o parte teribilismele celor mai tineri care, totusi, par cu mult mai cuminti decat un oarecare de 15 -16 ani din Romania intrat intr-un grup de baieti de cartier. Si am vazut zeci de pustani romani crescuti intre blocuri si uitati de parintii lor pe maidane cu cei de varsta lor.
E surprinzatot ca in orasul asta in care stau, cu o populatie de vreo 65.000 locuitori, cam cat Calarasi-ul nostru, seara nu vezi nebunia care este in Bucuresti chiar si in anotimpul rece, cu baietasi plimbandu-se la ora 12 noaptea cu scutere care fac un zgomot de-ti vine sa le arunci pungi cu apa in cap numai sa se care o data... Iar duminica zici ca lumea s-a retras ca ursul in barlog, mai mult pe-acasa, isi fac vizite intre ei, sau mai ies dupa oara 17 .00 la restaurant. Si nu cred ca nu socializeaza totusi pentru ca atunci cand a fost carnavalul era o nebunie pe strazi si in baruri! !!
Ma minunez uneori , cu tristete bineinteles, cum 20 de ani au reusit sa duca pe apa sambetei bruma de omenie, respect, credinta in Bine care existau candva in romani. Lasitatea noastra si,mai ales ,fuga constanta dupa bani, dupa mai mult, dupa "vreau asta si aia si aia cu orice pret" fara sa ma uit daca ala de la care iau ( de la gura caruia iau!) are ce da copiilor la masa , au facut din noi, ca popor, niste papusi fara suflet, fara un zambet cinstit, curat, actionate de o remote control de mass media care le canta in struna politicienilor de carton care se inmoaie cand UE le spune sa stea drepti ca de nu....nuielusa e pe noi!
Sunt, cu toate cate mi se intampla, INCA O OPTIMISTA, si sper ca la un moment dat ceva sa-i zguduie atat de tare pe romani incat sa se trezeasca, sa-si scoata vata din urechi si sa auda chiar si ceea ce nu ar dori sa auda, sa- si stearga ceata de pe ochi sa vada chiar si ceea ce nu le place si sa ia in cele din urma atitudine, dar nu 1-2 , ci mii, cati mai multi...
Si sper ca asta sa se intample pana vin extraterestrii peste noi!!! :D
Un comentariu:
apropo de modul in care am evoluat(sau poate involuat) ca societate in ultimii ani:
http://simona.tangoblog.ro/
Un articol cu o sclipire de geniu, scris si comentat de oameni care de ani buni si-au lasat vietile mai mult sau mai putin serbede de aici din Romania si au impachetat sperante si vise strans in bagaje pentru a popula un taram virtual al fagaduintei. Pana si titlul e extrem de inspirat:"generatia cu urechile umplute"- mice reading whenever u get the time
si-ti doresc o zi a mamei insorita si plina de bucurie!
Trimiteți un comentariu