Saptamana trecuta, doua zile la rand, ne-am plimbat toti trei prin oras, pe niste stradute pe care nu mai trecusem, ducandu-ne practic dupa acoperisurile caselor pe care le zarisem in zare.
Initial am luat-o pe firul raului Zoom care, strajuit de copaci inalti de pe ambele laturi, crea un decor frumos, acompaniat doar de trilul pasarelelor si , din cand in cand, de sunetul vreunei masini care trecea pe strada.
Am traversat podul peste rau si am luat-o pe alta straduta, pe asa zisa alee a gradinilor. O liniste si o atmosfera ca in French Village (cunoscatorii stiu la ce ma refer) sau ca cea de pe strazile cartierului Primaverii, cu case mai mici sau mai mari dar frumoase, cu niste gradinite cochete si bine ingrijite.
Ceea ce am observat aici si mi-a placut intr-un anume fel e ca nu am vazut case ca cele pe care si le construiesc acum la noi smecherii cu bani. Chiar si o casa mai mare pastreaza ceva din tiparul local, fara fasoane , ca si cum s-ar sublinia cumva faptul ca, desi eu, X-ulescu, am o casa mai mare si mai aparte, nu vreau sa creez o discrepanta intre mine si tine , cel care posibil sa nu-ti fi permis ceea ce am eu.
O alta chestie este numarul de case semi-detached, in oglinda, unde fiecare jumatate apartine altei familii.Poate samana usor a uniformizare dar e de preferat acest mod decat cel al apartamentelor vechi din Bucuresti unde exista mii de locuinte la fel dar si un spatiu personal mic. Prefer casele apartamentelor de la bloc, in primul rand pentru ca nu pot niciodata sa fie prea inalte si sa ascunda astfel cerul privirilor noastre!
Sper ca in curand sa reusesc sa fac si niste poze acestor strazi fumoase din orasul meu adoptiv.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu