Una din melodiile mele preferate,daca este sa ma opresc asupra acestui gen de muzica, tangoul, Libertango este extraordinar prin tempoul imprimat muzicii, prin sunetele violoncelului care plange alaturi de acordeon...Ce sa mai zic de dansatori?As vrea sa pot dansa si eu ca ei!!!
marți, 31 martie 2009
joi, 19 martie 2009
miercuri, 18 martie 2009
Den Bosch sau 's Hertogenbosch, "the duke's forrest"
Bine ati venit in Den Bosch!!! Aceasta e gara unde luni, 16 martie, inante de miezul zilei, am poposit pentru a doua oara, de aceasta data pentru a-mi ridica de la Oficiul de imigrari permisul meu de rezidenta in Olanda.
Din fata garii, privirile ti se indreapta spre o intersectie in mijlocul careia se afla aceasta statuie.
Den Bosch este capitala provinciei Brabantul de Nord, care este de fapt in sudul tarii, provincie in care se afla si orasul in care locuiesc acum, Bergen op Zoom.
Den Bosch este datat ca oras din anul 1190.
Simbolul orasului este o broasca deoarece in vremurile de demult orasul era inconjurat de mlastini pline de broaste.
Broscuta din imaginea de mai sus se afla in gradina unei case din oras si spune"oracaie aici" . :-)
Orasul are un farmec aparte, cu canale ascunse in spatele caselor, sub case chiar, cu miros de vechi, de umed, cu multe restaurante pe stradute inguste, cu terase cochete , intr-o atmosfera burgunda.Inainte de anul 1520, Den Bosch a continuat sa infloreasca, devenind al doilea oras ca numar de locuitori din actuala Olanda, dupa orasul Utrecht.
Orasul a aprtinut in timp, pe rand, Imperiului habsburgic, Frantei, Prusiei, devenind in 1815, cand a fost creat Regatul Unit al Tarilor de Jos (United Kingdom of the Netherlands), capitala provinciei Brabantul de Nord.
In Den Bosch se afla Catedrala Sfantul Ioan (Sint Jans kathedraal), despre care se spune ca este una dintre cele mai frumoase catedrale din Olanda. Datand din jurul anului 1220, catedrala este renumita pentru design-ul ei gotic ,tipic brabantian, cu sculpturi pe aproape fiecare arc exterior.
.
Parcul din oras, incarcat de primavara...
Parcul din oras, incarcat de primavara....
O biserica reformata.
Unul din lagarele de concentrare naziste din afara Germaniei si a Austriei, a fost denumit dupa numele orasului 's-Hertogenbosch, fiind in functiune din ianuarie 1943 pana in septembrie 1944, si cunoscut nemtilor sub denumirea Herzogenbusch. In jur de 30 000 de oameni au fost adusi aici, dintre care 12 000 au fost evrei. In realitate, lagarul de concentrare s-a aflat la cativa kilometrii de oras, intr-un sat ,Vught, in sudul orasului. Ca o ironie a sortii, in acelasi loc au fost arsi de vii toti evreii din Den Bosch, in secolul al XIII-lea.
Acest monumet care se afla in parcul orasului, a fost ridicat in amintirea evreilor ,victime ale Holocaustului.
Acest monumet care se afla in parcul orasului, a fost ridicat in amintirea evreilor ,victime ale Holocaustului.
.
O biserica reformata.
.
"De Moriaan" este cea mai veche cladire din piatra/caramida din Olanda, construita la inceputul secolului al XIII-lea.
"De Moriaan" este cea mai veche cladire din piatra/caramida din Olanda, construita la inceputul secolului al XIII-lea..
marți, 17 martie 2009
Dansul
Iubesc dansul, din totdeauna l-am iubit, mi-am dorit sa ma fac balerina cand eram mica si nu cred ca o doream pentru ca asa visau multe fetite de varsta mea , ci pentru probabil ca simteam chemarea lui inca de atunci. Ca nu a fost sa fie sa fac ceva legat de aceasta arta, asta e, eu tot o iubesc!
Pentru mine dansul cred ca e forma cea mai sublima de arta, alaturi de muzica ,ma transforma si-mi povesteste multe, ma face sa devin una cu Totul, sa ma traiesc pe mine la maxim.
Tin minte ca in anul in care mergeam la cursul de dans sportiv, desi imi era greu dupa munca sa ma misc, ma simteam alt om, eram fericita, implinita , si trageam de mine sa fiu in forma, sa pot invata mai mult. Chiar si cand eram insarcinata, desi nu aveam voie sa fac efort, aveam o pofta nebuna sa dansez, imi era f greu sa stau pe scaun cand auzeam o muzica care-mi mergea direct la suflet. Iar acum micuta mea, care simtisese probabil in burtica dragostea mea pentru dans, ma innebuneste zi de zi cu muzica si cu dansul.
Traiasca dansul!!!
Pentru mine dansul cred ca e forma cea mai sublima de arta, alaturi de muzica ,ma transforma si-mi povesteste multe, ma face sa devin una cu Totul, sa ma traiesc pe mine la maxim.
Tin minte ca in anul in care mergeam la cursul de dans sportiv, desi imi era greu dupa munca sa ma misc, ma simteam alt om, eram fericita, implinita , si trageam de mine sa fiu in forma, sa pot invata mai mult. Chiar si cand eram insarcinata, desi nu aveam voie sa fac efort, aveam o pofta nebuna sa dansez, imi era f greu sa stau pe scaun cand auzeam o muzica care-mi mergea direct la suflet. Iar acum micuta mea, care simtisese probabil in burtica dragostea mea pentru dans, ma innebuneste zi de zi cu muzica si cu dansul.
Traiasca dansul!!!
duminică, 15 martie 2009
Surpriza placuta
Astazi, mergand intr-un restaurant cu specific grecesc din Bergen op Zoom, am fost condusi la masa de catre o tanara doamna/domnisoara cu care am vorbit in engleza.
Cand s-a servit mancarea, am avut o surpriza placuta sa o aud pe acea tanara vorbindu-i Maiei in romaneste, "a venit papica"." Wow", am zis eu," sa nu-mi spuneti ca vorbiti romaneste! Sunteti din Romania?" "Da", mi-a spus tanara, si a plecat.
Mai tarziu, la plecare , ne-a spus la revedere in limba romana si am aflat ca e aici de vreo 6 ani, am felicitat-o pentru olandeza pe care o vorbeste si ne-am urat reciproc succes.
M-am bucurat ca am gasit un concetatean in acest mic orasel departe de tara, m-a facut sa ma simt mai putin singura pentru o clipa.
Cand s-a servit mancarea, am avut o surpriza placuta sa o aud pe acea tanara vorbindu-i Maiei in romaneste, "a venit papica"." Wow", am zis eu," sa nu-mi spuneti ca vorbiti romaneste! Sunteti din Romania?" "Da", mi-a spus tanara, si a plecat.
Mai tarziu, la plecare , ne-a spus la revedere in limba romana si am aflat ca e aici de vreo 6 ani, am felicitat-o pentru olandeza pe care o vorbeste si ne-am urat reciproc succes.
M-am bucurat ca am gasit un concetatean in acest mic orasel departe de tara, m-a facut sa ma simt mai putin singura pentru o clipa.
ce-mi place si ce nu-mi place :)
Ma alatur prietenei mele, stie ea care:) , care intr-un post de pe blogul ei incepuse sa scrie ce-i place si ce nu-i place, si o sa scriu si eu cateva:
Ce-mi place:
- sa privesc cerul din noul meu oras, e fascinant si teribil de schimbator, cand senin, cand innorat, cand cu nori ca de vata care plutesc in forme de tot felul;
- natura , cat mai salbatica daca se poate;
- fetita mea cand face mici descoperiri sau cand se joaca intr-un mod nou si creativ;
- sa rad si sa citesc;
- cum suna violoncelul, in muzica clasica sau de jazz.
Ce nu-mi place:
- oamenii egoisti si badarani carora nu le pasa decat de fundul lor si care nu au respect fata de viata in toate formele ei;
- cand e prea frig, am probleme cu reglarea temperaturii proprii;
- cand ma enervez atunci cand sunt prea obosita pentru ca imi pare rau dupa aceea si realizez ca as fi putut sa incerc sa ma controlez mai mult.
Ce-mi place:
- sa privesc cerul din noul meu oras, e fascinant si teribil de schimbator, cand senin, cand innorat, cand cu nori ca de vata care plutesc in forme de tot felul;
- natura , cat mai salbatica daca se poate;
- fetita mea cand face mici descoperiri sau cand se joaca intr-un mod nou si creativ;
- sa rad si sa citesc;
- cum suna violoncelul, in muzica clasica sau de jazz.
Ce nu-mi place:
- oamenii egoisti si badarani carora nu le pasa decat de fundul lor si care nu au respect fata de viata in toate formele ei;
- cand e prea frig, am probleme cu reglarea temperaturii proprii;
- cand ma enervez atunci cand sunt prea obosita pentru ca imi pare rau dupa aceea si realizez ca as fi putut sa incerc sa ma controlez mai mult.
vineri, 13 martie 2009
De la lume adunate
M-am distrat super tare citind postarile de pe blogul unei mamici, cred ca din Bucuresti.In clasa in care este elev baiatul ei cel mare, clasa a 3a, s-a facut proces intre personajele implicate in povestea "Fata babei si fata mosului", cu avocati ,pledoarii si reporteri, acestia nefiind altii decat copiii din acea clasa.
Baietelul despre care vorbesc a fost avocatul fetei babei.
In final ,concluzia , citata dupa blogul respectivei mamici, a fost ca baba e vinovata si a trebuit sa faca 1000 de ore in folosul comunitatii, toata viata sa faca treburi casnice si sa ia si cursuri parentale sa invete sa-si educe copiii. Fata babei , pt ca nu a beneficiat de o educatie potrivita, a fost achitata.
Imi pare super tare modul asta de a invata copiii despre morala si nu numai, e extrem de creativ si m-a facut sa-mi amintesc despre o carte citita acum cativa ani buni, "Creativitatea ca mod de viata", o carte despre cum sa dezvolti potentialul creativ al fiecarui copil si cum sa-l faci sa invete intr-un mod mult mai usor si mai accesibil varstei lui.
Inca o data, super tare!
miercuri, 11 martie 2009
Nevoia de spiritual
Am sentimentul tot mai acut ca, in urma evenimetelor din viata mea, de orice gen, a intalnirilor cu diversi oameni, virtual, face to face ori la telefon, devine din ce in ce mai adanca si imperios necesara dorinta mea de a ma apropia de spiritualitate intr-o gramada de forme care-mi ies in cale.
Ma intreb uneori ce anume a decalasat aceasta stare in mine in ultimul timp.Sa fie Pluto in tranzit care-mi face careu la As natal si la Pluto radix in harta natala precum si la Mercur radix natal, sa fie Saturn care-mi trece prin c12 natala? Nu cunosc raspunsul dar SIMT ca ceva se schimba in mine, ceva are nevoie sa evolueze, sa fie...altfel decat pana acum, sa renasca.
Azi , butonand de pe un canal pe altul al televizorului, am dat peste o emisiune de-a lui Oprah. Nu m-a interesat niciodata in mod special emisiunea ei, dar azi se vorbea despre un cuplu caruia ii murise un baiat de vreo 20 si ceva de ani si cum au trecut ei si ceilalti doi copii ai lor peste acest eveniment. S-a vorbit astfel si despre apropierea de spiritualitate ca o modalitate de a iesi din criza , despre ce inseamna sa fii spiritual, sa constientizezi anumite lucruri, despre exercitiul de a deveni spiritual folosindu-ti mintea , inima si mainile zilnic pentru a crea ceva cu ele, petru a fi prin intermediul lor parte din Univers, zi de zi.
Se spune ca nimic nu e intamplator si ca noi, inconstient, intram in contact tocmai cu situatiile de care avem nevoie pentru a evolua, pentru a intelege, daca suntem capabili s-o facem, adevarata valoare a existentei noastre.
Mi-au placut cateva remarci, cum ca toti suntem spirituali, ca suntem de fapt fiinte spirituale care au venit pe Pamant pentru o experienta umana (spiritual beings having a human experience on Earth), ca trebuie sa dai atentie vietii care-ti vorbeste la fiecare pas, ca trebuie sa vedem in problemele de care ne lovim potentialul si posibilitatile care ni se ofera de fapt, ca e mai bine decat sa te lupti cu o problema sa cauti sa intelegi mesajul care iti este transmis prin intermediul ei si din care ai de invatat.
Sunt multe lucruri despre tot ce tine de spiritualitate lasate pe lista de asteptare si despre care doresc sa citesc si parca acum, mai mult chiar si decat in perioada in care Pluto imi tranzita zodia Sagetatorului (care este legata de Divinitate si spirit), simt nevoia acuta sa fiu in contact cu lumea nevazuta a fiintei mele si a Universului. Si Dumnezeu imi scoate in cale ceea ce stie el ca-mi trebuie!
Ma intreb uneori ce anume a decalasat aceasta stare in mine in ultimul timp.Sa fie Pluto in tranzit care-mi face careu la As natal si la Pluto radix in harta natala precum si la Mercur radix natal, sa fie Saturn care-mi trece prin c12 natala? Nu cunosc raspunsul dar SIMT ca ceva se schimba in mine, ceva are nevoie sa evolueze, sa fie...altfel decat pana acum, sa renasca.
Azi , butonand de pe un canal pe altul al televizorului, am dat peste o emisiune de-a lui Oprah. Nu m-a interesat niciodata in mod special emisiunea ei, dar azi se vorbea despre un cuplu caruia ii murise un baiat de vreo 20 si ceva de ani si cum au trecut ei si ceilalti doi copii ai lor peste acest eveniment. S-a vorbit astfel si despre apropierea de spiritualitate ca o modalitate de a iesi din criza , despre ce inseamna sa fii spiritual, sa constientizezi anumite lucruri, despre exercitiul de a deveni spiritual folosindu-ti mintea , inima si mainile zilnic pentru a crea ceva cu ele, petru a fi prin intermediul lor parte din Univers, zi de zi.
Se spune ca nimic nu e intamplator si ca noi, inconstient, intram in contact tocmai cu situatiile de care avem nevoie pentru a evolua, pentru a intelege, daca suntem capabili s-o facem, adevarata valoare a existentei noastre.
Mi-au placut cateva remarci, cum ca toti suntem spirituali, ca suntem de fapt fiinte spirituale care au venit pe Pamant pentru o experienta umana (spiritual beings having a human experience on Earth), ca trebuie sa dai atentie vietii care-ti vorbeste la fiecare pas, ca trebuie sa vedem in problemele de care ne lovim potentialul si posibilitatile care ni se ofera de fapt, ca e mai bine decat sa te lupti cu o problema sa cauti sa intelegi mesajul care iti este transmis prin intermediul ei si din care ai de invatat.
Sunt multe lucruri despre tot ce tine de spiritualitate lasate pe lista de asteptare si despre care doresc sa citesc si parca acum, mai mult chiar si decat in perioada in care Pluto imi tranzita zodia Sagetatorului (care este legata de Divinitate si spirit), simt nevoia acuta sa fiu in contact cu lumea nevazuta a fiintei mele si a Universului. Si Dumnezeu imi scoate in cale ceea ce stie el ca-mi trebuie!
marți, 10 martie 2009
Exemplu
Mi se pare un extraordinar exemplu pentru a continua in viata, pentru a invata din greselile noastre, din problemele noastre, fara sa ne dam batuti, no matter what.
luni, 9 martie 2009
Am avut de cand ma stiu un anume respect fata de ceea ce este in jurul meu, fiind ca fire destul de temperata, gandind mai mult decat altii de varsta mea ca as putea sa-i deranjez pe cei din jurul meu. Poate si un soi de "nu e voie" infiltrat in educatia mea de batrani...
Tin minte ca odata am facut o chestie pe care nu multi ar face-o: am rugat un prieten cu care mergeam pe strada sa ridice hartia pe care o aruncase pe asfalt si s-o puna in cosul de gunoi. Si asta pentru ca intelegeam inconstient poate ca exemplul pozitiv, lucrul bun, reprezinta o parte din comuniunea noastra cu Universul: sa nu faci ceva ce ar dauna armoniei din lume.
Ceea ce se intampla de cativa ani in Romania este tocmai partea intunecata a existentei, s-a uitat ca tot ceea ce exista pe Pamant face parte dintr-un MARE TOT care, ranit de actele noastre necugetate, egoiste, va suferi aidoma unui om bolnav.
Zilele trecute I. cauta ceva pe Youtube si, din intamplare, a dat peste niste imagini cu oameni din vechile triburi din America de Nord, modernizate ,normal , ca doar omul alb asta a si vrut sa faca cu ei, dar care totusi nu au uitat cine sunt si de unde vin. Erau niste grupuri de amerindieni care cantau la toba, o toba mare, pusa intre ei, ei insirati in cerc in jurul acesteia ,iar cineva, intrebat despre ceea ce reprezinta acest instrument si muzica lui pentru ei, a spus ca toba e rotunda si fara sfarsit ( cercul) aidoma Universului iar ritmul pe care il pastreaza cei care bat la ea este bataia/ pulsul inimii acestuia. :)
Tin minte ca odata am facut o chestie pe care nu multi ar face-o: am rugat un prieten cu care mergeam pe strada sa ridice hartia pe care o aruncase pe asfalt si s-o puna in cosul de gunoi. Si asta pentru ca intelegeam inconstient poate ca exemplul pozitiv, lucrul bun, reprezinta o parte din comuniunea noastra cu Universul: sa nu faci ceva ce ar dauna armoniei din lume.
Ceea ce se intampla de cativa ani in Romania este tocmai partea intunecata a existentei, s-a uitat ca tot ceea ce exista pe Pamant face parte dintr-un MARE TOT care, ranit de actele noastre necugetate, egoiste, va suferi aidoma unui om bolnav.
Zilele trecute I. cauta ceva pe Youtube si, din intamplare, a dat peste niste imagini cu oameni din vechile triburi din America de Nord, modernizate ,normal , ca doar omul alb asta a si vrut sa faca cu ei, dar care totusi nu au uitat cine sunt si de unde vin. Erau niste grupuri de amerindieni care cantau la toba, o toba mare, pusa intre ei, ei insirati in cerc in jurul acesteia ,iar cineva, intrebat despre ceea ce reprezinta acest instrument si muzica lui pentru ei, a spus ca toba e rotunda si fara sfarsit ( cercul) aidoma Universului iar ritmul pe care il pastreaza cei care bat la ea este bataia/ pulsul inimii acestuia. :)
Case in oras
Saptamana trecuta, doua zile la rand, ne-am plimbat toti trei prin oras, pe niste stradute pe care nu mai trecusem, ducandu-ne practic dupa acoperisurile caselor pe care le zarisem in zare.
Initial am luat-o pe firul raului Zoom care, strajuit de copaci inalti de pe ambele laturi, crea un decor frumos, acompaniat doar de trilul pasarelelor si , din cand in cand, de sunetul vreunei masini care trecea pe strada.
Am traversat podul peste rau si am luat-o pe alta straduta, pe asa zisa alee a gradinilor. O liniste si o atmosfera ca in French Village (cunoscatorii stiu la ce ma refer) sau ca cea de pe strazile cartierului Primaverii, cu case mai mici sau mai mari dar frumoase, cu niste gradinite cochete si bine ingrijite.
Ceea ce am observat aici si mi-a placut intr-un anume fel e ca nu am vazut case ca cele pe care si le construiesc acum la noi smecherii cu bani. Chiar si o casa mai mare pastreaza ceva din tiparul local, fara fasoane , ca si cum s-ar sublinia cumva faptul ca, desi eu, X-ulescu, am o casa mai mare si mai aparte, nu vreau sa creez o discrepanta intre mine si tine , cel care posibil sa nu-ti fi permis ceea ce am eu.
O alta chestie este numarul de case semi-detached, in oglinda, unde fiecare jumatate apartine altei familii.Poate samana usor a uniformizare dar e de preferat acest mod decat cel al apartamentelor vechi din Bucuresti unde exista mii de locuinte la fel dar si un spatiu personal mic. Prefer casele apartamentelor de la bloc, in primul rand pentru ca nu pot niciodata sa fie prea inalte si sa ascunda astfel cerul privirilor noastre!
Sper ca in curand sa reusesc sa fac si niste poze acestor strazi fumoase din orasul meu adoptiv.
Initial am luat-o pe firul raului Zoom care, strajuit de copaci inalti de pe ambele laturi, crea un decor frumos, acompaniat doar de trilul pasarelelor si , din cand in cand, de sunetul vreunei masini care trecea pe strada.
Am traversat podul peste rau si am luat-o pe alta straduta, pe asa zisa alee a gradinilor. O liniste si o atmosfera ca in French Village (cunoscatorii stiu la ce ma refer) sau ca cea de pe strazile cartierului Primaverii, cu case mai mici sau mai mari dar frumoase, cu niste gradinite cochete si bine ingrijite.
Ceea ce am observat aici si mi-a placut intr-un anume fel e ca nu am vazut case ca cele pe care si le construiesc acum la noi smecherii cu bani. Chiar si o casa mai mare pastreaza ceva din tiparul local, fara fasoane , ca si cum s-ar sublinia cumva faptul ca, desi eu, X-ulescu, am o casa mai mare si mai aparte, nu vreau sa creez o discrepanta intre mine si tine , cel care posibil sa nu-ti fi permis ceea ce am eu.
O alta chestie este numarul de case semi-detached, in oglinda, unde fiecare jumatate apartine altei familii.Poate samana usor a uniformizare dar e de preferat acest mod decat cel al apartamentelor vechi din Bucuresti unde exista mii de locuinte la fel dar si un spatiu personal mic. Prefer casele apartamentelor de la bloc, in primul rand pentru ca nu pot niciodata sa fie prea inalte si sa ascunda astfel cerul privirilor noastre!
Sper ca in curand sa reusesc sa fac si niste poze acestor strazi fumoase din orasul meu adoptiv.
astrologie si maya
Am descoperit un lucru care mie personal mi s-a parut interesant.
Astrologic vorbind, tema mea natala are o puternica influenta plutoniana, avandu-l pe Pluto chiar pe Ascendent.
In mitologie Pluto este asociat cu Hades care nu este altul decat zeul Lumii de dincolo, din adancuri, al celor ascunse , al intunericului, al mortii.
Uitandu-ma pe un calendar maya, pentru ziua in care m-am nascut exista combinatia numarului sacru 10 cu semnul zilei maya Ix, Jaguarul sau Moartea. Numarul sacru 10, Lahun, este guvernat de Tezcatlipoca, zeul aztec al....intunericului!!! Interesant ca o alta "mitologie" spune acelasi lucru despre aceeasi persoana.
Legat de semnul zilei maya, daca ar fi sa ma iau dupa semnificatia Moartea, si aici as putea sa gasesc o analogie cu Pluto/ Hades din astrologie. Iarasi o confirmare pe alta cale a aceluias lucru.
Hmmmm....
Ar trebui sa extind studiul si asupra altor persoane pe care le cunosc... :-)
http://www.maya-portal.net/tzolk.html
Astrologic vorbind, tema mea natala are o puternica influenta plutoniana, avandu-l pe Pluto chiar pe Ascendent.
In mitologie Pluto este asociat cu Hades care nu este altul decat zeul Lumii de dincolo, din adancuri, al celor ascunse , al intunericului, al mortii.
Uitandu-ma pe un calendar maya, pentru ziua in care m-am nascut exista combinatia numarului sacru 10 cu semnul zilei maya Ix, Jaguarul sau Moartea. Numarul sacru 10, Lahun, este guvernat de Tezcatlipoca, zeul aztec al....intunericului!!! Interesant ca o alta "mitologie" spune acelasi lucru despre aceeasi persoana.
Legat de semnul zilei maya, daca ar fi sa ma iau dupa semnificatia Moartea, si aici as putea sa gasesc o analogie cu Pluto/ Hades din astrologie. Iarasi o confirmare pe alta cale a aceluias lucru.
Hmmmm....
Ar trebui sa extind studiul si asupra altor persoane pe care le cunosc... :-)
http://www.maya-portal.net/tzolk.html
sâmbătă, 7 martie 2009
Cuget deci exist
Cine crede ca in vestul atat de asteptat in Romania zeci de ani ca sa ne intinda o mana umbla cainii cu covrig in coada, se inseala. Aici ori te supui regulilor si legilor lor, ori Pa!, usa e pe acolo si poti frumusel sa te cari!
Nu stiu cum e mai bine, poate ca nici prea multe ingradiri nu sunt bune dar sigur nici nerespectarea unui minim bun simt nu e sanatoasa.
In Biblie se spune sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti. Ok, e greu si cere exercitiu iar unii au nevoie chiar de ani de "trainig" intensiv si nici nu spune nimeni sa te lasi pe tine in totalitate deoparte pentru altii dar macar daca tot dai o lege, cere sa si fie respectata, nu? Din pacate acest lucru in Romania lasa extrem de mult de dorit. Ca in poezia lui Alecsandri, dreptate pentru dulai, cateii, la rebuturi, ei doar stau in colt si dau din coada cand ma vad pe mine, Dulaul sef.
Nu cunosc inca foarte multe despre tara lalelelor dar vad cum se poarta aici oamenii cu cei din jur si realizez ca legea bunului simt e de la sine inteleasa si acceptata , lasand la o parte teribilismele celor mai tineri care, totusi, par cu mult mai cuminti decat un oarecare de 15 -16 ani din Romania intrat intr-un grup de baieti de cartier. Si am vazut zeci de pustani romani crescuti intre blocuri si uitati de parintii lor pe maidane cu cei de varsta lor.
E surprinzatot ca in orasul asta in care stau, cu o populatie de vreo 65.000 locuitori, cam cat Calarasi-ul nostru, seara nu vezi nebunia care este in Bucuresti chiar si in anotimpul rece, cu baietasi plimbandu-se la ora 12 noaptea cu scutere care fac un zgomot de-ti vine sa le arunci pungi cu apa in cap numai sa se care o data... Iar duminica zici ca lumea s-a retras ca ursul in barlog, mai mult pe-acasa, isi fac vizite intre ei, sau mai ies dupa oara 17 .00 la restaurant. Si nu cred ca nu socializeaza totusi pentru ca atunci cand a fost carnavalul era o nebunie pe strazi si in baruri! !!
Ma minunez uneori , cu tristete bineinteles, cum 20 de ani au reusit sa duca pe apa sambetei bruma de omenie, respect, credinta in Bine care existau candva in romani. Lasitatea noastra si,mai ales ,fuga constanta dupa bani, dupa mai mult, dupa "vreau asta si aia si aia cu orice pret" fara sa ma uit daca ala de la care iau ( de la gura caruia iau!) are ce da copiilor la masa , au facut din noi, ca popor, niste papusi fara suflet, fara un zambet cinstit, curat, actionate de o remote control de mass media care le canta in struna politicienilor de carton care se inmoaie cand UE le spune sa stea drepti ca de nu....nuielusa e pe noi!
Sunt, cu toate cate mi se intampla, INCA O OPTIMISTA, si sper ca la un moment dat ceva sa-i zguduie atat de tare pe romani incat sa se trezeasca, sa-si scoata vata din urechi si sa auda chiar si ceea ce nu ar dori sa auda, sa- si stearga ceata de pe ochi sa vada chiar si ceea ce nu le place si sa ia in cele din urma atitudine, dar nu 1-2 , ci mii, cati mai multi...
Si sper ca asta sa se intample pana vin extraterestrii peste noi!!! :D
Nu stiu cum e mai bine, poate ca nici prea multe ingradiri nu sunt bune dar sigur nici nerespectarea unui minim bun simt nu e sanatoasa.
In Biblie se spune sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti. Ok, e greu si cere exercitiu iar unii au nevoie chiar de ani de "trainig" intensiv si nici nu spune nimeni sa te lasi pe tine in totalitate deoparte pentru altii dar macar daca tot dai o lege, cere sa si fie respectata, nu? Din pacate acest lucru in Romania lasa extrem de mult de dorit. Ca in poezia lui Alecsandri, dreptate pentru dulai, cateii, la rebuturi, ei doar stau in colt si dau din coada cand ma vad pe mine, Dulaul sef.
Nu cunosc inca foarte multe despre tara lalelelor dar vad cum se poarta aici oamenii cu cei din jur si realizez ca legea bunului simt e de la sine inteleasa si acceptata , lasand la o parte teribilismele celor mai tineri care, totusi, par cu mult mai cuminti decat un oarecare de 15 -16 ani din Romania intrat intr-un grup de baieti de cartier. Si am vazut zeci de pustani romani crescuti intre blocuri si uitati de parintii lor pe maidane cu cei de varsta lor.
E surprinzatot ca in orasul asta in care stau, cu o populatie de vreo 65.000 locuitori, cam cat Calarasi-ul nostru, seara nu vezi nebunia care este in Bucuresti chiar si in anotimpul rece, cu baietasi plimbandu-se la ora 12 noaptea cu scutere care fac un zgomot de-ti vine sa le arunci pungi cu apa in cap numai sa se care o data... Iar duminica zici ca lumea s-a retras ca ursul in barlog, mai mult pe-acasa, isi fac vizite intre ei, sau mai ies dupa oara 17 .00 la restaurant. Si nu cred ca nu socializeaza totusi pentru ca atunci cand a fost carnavalul era o nebunie pe strazi si in baruri! !!
Ma minunez uneori , cu tristete bineinteles, cum 20 de ani au reusit sa duca pe apa sambetei bruma de omenie, respect, credinta in Bine care existau candva in romani. Lasitatea noastra si,mai ales ,fuga constanta dupa bani, dupa mai mult, dupa "vreau asta si aia si aia cu orice pret" fara sa ma uit daca ala de la care iau ( de la gura caruia iau!) are ce da copiilor la masa , au facut din noi, ca popor, niste papusi fara suflet, fara un zambet cinstit, curat, actionate de o remote control de mass media care le canta in struna politicienilor de carton care se inmoaie cand UE le spune sa stea drepti ca de nu....nuielusa e pe noi!
Sunt, cu toate cate mi se intampla, INCA O OPTIMISTA, si sper ca la un moment dat ceva sa-i zguduie atat de tare pe romani incat sa se trezeasca, sa-si scoata vata din urechi si sa auda chiar si ceea ce nu ar dori sa auda, sa- si stearga ceata de pe ochi sa vada chiar si ceea ce nu le place si sa ia in cele din urma atitudine, dar nu 1-2 , ci mii, cati mai multi...
Si sper ca asta sa se intample pana vin extraterestrii peste noi!!! :D
marți, 3 martie 2009
duminică, 1 martie 2009
Octavian Paler
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta…
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca,tot ce poti face este sa fii o persoana iubita…
Am învaţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă ! Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul… depinde de ceilalţi. Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese. Am învăţat că durează ani să câştigi încrederea şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi. Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă CI PE CINE AI. Am învăţat că te descurci şi ţi-e folosit farmecul circa 15 minute. După accea, însă, ar fii bine să ştii ceva.Am învăţat că nu trebiue să să te compari cu ceea ce pot alţii să facă mai bine, ci contează ceea ce poţi să faci tu. Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, ci contează ce pot să fac eu pentru a rezolva.
Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe.Am învăţat că trebiue să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde; s-ar putea să fie ultima oară când îi vezi.
Am învăţat că poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi.Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe.Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate.Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău.Am învăţat că prietenia adevărată continua să existe chiar şi la distanţă. Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată. Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul. Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten oricum te va răni din când în când, iar tu trebiue să-l ierţi pentru asta.Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii ; câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi. Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii. Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc. Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc. Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc şi nu faptele sale.
Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit.Am învăţat că indiferent de consecinţe cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung departe în viaţă.
Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.
Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei putea găsi puterea de a-l ajuta.Am învăţat că scrisul ca şi vorbitul, pot linişti durerile sufleteşti.
Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede…
Am învaţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.
Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit.
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca,tot ce poti face este sa fii o persoana iubita…
Am învaţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă ! Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul… depinde de ceilalţi. Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese. Am învăţat că durează ani să câştigi încrederea şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi. Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă CI PE CINE AI. Am învăţat că te descurci şi ţi-e folosit farmecul circa 15 minute. După accea, însă, ar fii bine să ştii ceva.Am învăţat că nu trebiue să să te compari cu ceea ce pot alţii să facă mai bine, ci contează ceea ce poţi să faci tu. Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, ci contează ce pot să fac eu pentru a rezolva.
Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe.Am învăţat că trebiue să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde; s-ar putea să fie ultima oară când îi vezi.
Am învăţat că poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi.Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe.Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate.Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău.Am învăţat că prietenia adevărată continua să existe chiar şi la distanţă. Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată. Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul. Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten oricum te va răni din când în când, iar tu trebiue să-l ierţi pentru asta.Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii ; câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi. Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii. Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc. Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc. Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc şi nu faptele sale.
Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit.Am învăţat că indiferent de consecinţe cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung departe în viaţă.
Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.
Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei putea găsi puterea de a-l ajuta.Am învăţat că scrisul ca şi vorbitul, pot linişti durerile sufleteşti.
Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede…
Am învaţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.
Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)