Am intalnit si ...olandezi fericiti...Nonsens, cred ca mai toti sunt fericiti aici, nu zic cum ca tot olandezul e bogat dar discrepantele sociale sunt mult mai atenuate in aceasta tara.Cel putin aceasta e impresia pe care ti-o creaza locurile de-aici.
Exista in oraselul acesta micut case mici,case medii si case mari...poate exista si case nesimtit de mari,nu stiu! :)
Sunt cateva strazi unde gaseti blocuri cu apartamente sau garsoniere, asa par vazute din exterior ,genul de studiouri,mari, in care pot locui 2 persoane si sa aiba suficient spatiu pentru fiecare,cochete,cu balcoane generoase si flori in ferestre.
Cel mai tare ma fascineaza terasele create pe acoperisuri,salvarea fiecarui metru patrat si inveselirea si inverzirea coltisoarelor personale.
Am vazut strazi unde casele erau mari, cu curti in spate si inca un petec mic de verdeata in fata, case care au si cate 2 garaje, unde poate traiesc familii cu cate 3 sau 4 copii.
M-a fascinat intr-o zi o scoala.Aici se merge enorm de mult cu bicicleta,cred ca nu exista familie in care sa nu fie macar una.Ei bine,in curtea acelei scoli erau zeci de biciclete micute,una langa alta ca-ntr-o parcare pentru obiecte pe 2 roti!
Intr-una din zile am fost pana aproape de golf,pe un drum cu multi copaci iar frunzele tomnatice colorau drumul.Era liniste,mai trecea din cand in cand cate-o masina, racoare, aer curat, un om cu un catel scos la plimbare si care ne-a salutat fara sa ne cunoasca si un verde al ierbii ca de primavara cu toate frunzele galbene,ruginii,portocalii aruncate in cale ca niste pete de culoare.
Aici, ca si la noi, exista febra cumparaturilor de sarbatori.Sunt zile in care e multa lume in centrul comercial in goana dupa un cadou pentru Ajunul de Mos Nicolae, Sinterklaas, care e mult mai important la ei decat Mos Craciun si care e cel ce vine cu cadouri pentru toata lumea.
In asteptarea mosului, pe strazi, lumea se bucura de atmosfera cu cantece de fanfara, cu calusei instalati ad-hoc pentru cei mici, cu flasnetari si cu cate-un instrumentist instalat la colt de strada asteptand sa-i pice ceva si lui de sarbatori.Trebuie sa recunosc ca m-am intrebat cu strangere de inima daca nu cumva vreunul din acesti violonisti nu e cumva vreun roman plecat sa cerseasca departe de casa...
In curand o sa montam si noi bradutul si-astept sa vad reactia Maiei. Oricum, vad c-o-ncanta muzica pe care o aude in oras cand trece cate-o fanfara!
Un comentariu:
hehe! apropo di biciclete, te-ai obisnuit sa mergi pe langa"bike lane"? eu am ramas cu un reflex strani dupa ce am revenit in tara, si anume sa nu merg aproape de bordura exterioara a trotuarului- pe acolo pe unde ar putea veni biciclistii, care-si stiu tare bine locul, si care sunt respectati in trafic- ai vazut semafoarele acelea micute special facute pt ei?
imi place sa-ti citesc posturile, mi-as dori sa fie mai frecvente, atat- ca la capitolul consistenta nu pot sa ma plang:-) te pup!
Trimiteți un comentariu