Ma gandeam daunazi la statutul de strain intr-o alta tara,la modul in care te percep altii si chiar si tu insuti si mi-a venit in minte imaginea unui nou nascut aterizat din vointa celor doi parinti care l-au conceput(sau nu,in cazul unui "accident"!) intr-o lume cu multe necunoscute,ca o ecuatie greu de solutionat la inceput si care necesita mai multe etape pana la rezultatul final.
La inceput deschizi ochii mari si privesti in jur speriat si fascinat.Poate unii nu sunt speriati;la fel ca temperamentele unor bebelusi,unii sunt mai plini de simtul aventurii si totul pare mai usor de trecut si de abordat.Altii se pot simti nesiguri,parca aruncati de soarta asemeni unui vas naufragiat pe malul unei insule.
Ca sa te intelegi cu oamenii locului,trebuie sa le inveti limba.Asa face si un bebelus,invata limba pe care o aude cel mai des si nu numai. Se reia un proces de invatare dar pe o alta structura.Nu mai spui a si ti buzele si gura ca pentru a, le ti ca pentru e ,poate.Complicat?Simplu? Ramane de vazut.
In concluzie eu sunt acum un nou nascut pe meleagurile Tarilor de Jos, undeva,intr-un vechi orasel, animat de diverse nationalitati.Sunt doar un copil care invata despre lumea lui...ce bine,sunt iar un copil!!! :)
Un comentariu:
Ce privilegiata esti draguta mea! De doua ori: prima data pentru ca, asa cum se spune, un parinte redescopera lumea prin ochii copilului lui- tu faci asta zi de zi cu Maia, si a doua oara pentru ca ai intors foaia si ai ales sa desoperi lumea pe alte meleaguri! Make the most of your experience- hug :-)
Trimiteți un comentariu