Pe drum,tot pe drum - ep 1- Catre tara

Am plecat la drum in dimineata zilei de 17 decembrie.Plecam spre tara.Oare cum urma sa fie revederea?
Cu vreo 2 zile inainte vorbeam cu Ionut despre ceea ce avusesem inainte, un apartament in Bucuresti ,destul de maricel , era doar confort I! Urma sa stam in vacanta de vreo 2 saptamani si jumatate la mama mea si la mama lui in Constanta,pe rand.Oare nu aveau sa ne para mici casele lor dupa ce statusem o luna de zile in Olanda,intr-o casa cu un living care era aproape cat ceea ce avusesem noi inainte?
Drumul cu trenul a fost ok, Maia a atras(ca deobicei!) privirea unei doamne care a admirat-o pentru veselia si energia de care dadea dovada si care mi-a cerut permisiunea sa o fotografieze.
La aeroport am pierdut aproape 3 sferturi de ora la check in pentru ca au fost niste probleme cu biletul meu de avion.Apoi, in goana mare, in limita unui timp aproape inexistent pana la imbarcare, am fugit sa luam un cadou pentru Maria, nepoata mea,de la magazinele din incinta.
Sus, jos, sus cu liftul, goana pe pasarela pana la avion, imbarcarea pe ultima suta de metrii, cred ca am fost ultimii care s-au urcat in avion...Chiar ni s-a sugerat ca data viitoare,daca mai mergem cu copilul cu avionul, sa venim mai din timp...deh, de parca am venit tarziu pentru ca asa doream noi, sa ne facem remarcati! :D
De data asta Maia nu a spus absolut nimic cand i-am pus centura de siguranta,era preocupata, se uita cand pe o revista,cand pe hublou.
Ca de fiecare data,in momentul decolarii am avut un gol in stomac...Urasc momentul asta!
Zborul a decurs firesc,am avut norocul sa lipseasca pasagerul de langa noi asa ca in loc de 2 locuri am avut 3 la dispozitie si a fost tocmai bine pentru ca Maia a putut sa doarma astfel in tifna mai bine de o ora...dupa ce facuse circul de rigoare din cauza oboselii accentuate.
La ora 17, ora Bucurestiului, eram deja pe aeroportul Henry Coanda.Am mai stat vreo jumatate de ora pana ne-am recuperat bagajele si apoi am plecat cu masina mica cu prietenul nostru,Nelu, spre oras.
Cum aveam programare pentru aceeasi zi ,la ora 19, 30 la pediatru , am sunat la cabinet si am rugat ,daca se poate, sa fim primiti mai devreme pentru ca veneam de la aeroport iar doctorul era in drumul nostru spre casa mamei mele unde urma sa stam.
La ora 19, 25 am sunat din nou la cabinet cerandu-mi scuze ca suntem prinsi in trafic si ca vom intarzia...am ajuns dupa 20 minute pe undeva pe langa statia de metrou Aurel Vlaicu...mai bine de 2 ore de la aeroport pana acolo!
Era aproape ora 21 cand am ajuns acasa la mama, extenuati, agitati, dupa aproape 3 ore de stat in masina, in trafic, timp in care am mai fi putut sa zburam inca o data , de data asta de la Bucuresti spre Amsterdam!