Si maine e Craciunul

Si maine e Craciunul.
Departe de locul care imi este acum casa dar intr-un loc unde m-as putea considera cumva acasa,la familia sotului meu, si implicit bunica si unchii si strabunica fetitei mele, ma simt cumva nelalocul meu,parca in plus, parca intre doua trenuri.
Si maine e Craciunul si parca as vrea sa fie un pic alta atmosfera,sa fie mai multa armonie,mai multa caldura si belsug.
Imi amintesc cum petrceam sarbatorile in copilarie, cum mama ascundea cadourile si le scotea ca sa le puna la brad cand noi dormeam.
Imi amintesc cum ne strangeam cu mamaia, tataia, parintii mei si cele doua surori, cu prieteni, cativa,cati erau, cu vecina de vis a vis etc.
Imi amintesc acum cativa ani, nu multi, cum ne stransesem sa cantam colinde, la mama acasa, cand Maria, nepotica mea, era micuta.
Imi amintesc bradul din fiecare an, nu era an fara sa avem macar o crenguta adevarata, mirosind a cetina, chiar daca restul putea sa fie si un bradut artificial cu globulete si ghirlande.
Si maine e Craciunul...
Anul asta am lasat si noi acasa, in Olanda, un bradut micut, artificial, ca sa simt si acolo ca e sarbatoare.
Si mama a facut brad, cica, o sa-l vad cand ne intoarcem in Bucuresti.
Si maine e Craciunul si tare mi-as fi dorit sa fim mai multi, familia mea, cu mama si cu surorile mele, cu familiile lor, sa ne intelegem bine, sa fie si famila sotului si toti sa fie veseli, sa cantam colinde, sa miroasa a cozonac si sarmale si a prajituri si a brad....as vrea sa reinviu timpul trecut sa vada si fiica mea cum sarbatoream inainte Craciunul!