O femeie aflata in coma era pe punctul de a muri. Dintr-o data, ea s-a simtit ridicata la cer si s-a trezit in fata Scaunului Judecatii de Apoi.
- Cine esti? a intrebat-o o Voce.
- Sunt sotia primarului, a raspuns ea.
- Nu te-am intrebat a cui sotie esti, ci cine esti tu.
- Sunt mama a patru copii.
- Nu te-am intrebat a cui mama esti, ci cine esti tu.
- Sunt invatatoare.
- Nu te-am intrebat ce profesie ai, ci tine esti tu.
Si dialogul a continuat in acelasi fel. Orice ar fi raspuns femeia, cuvintele ei nu pareau sa raspunda la intrebarea: ?Cine esti tu?"
- Sunt crestina.
- Nu te-am intrebat care este religia ta, ci cine esti tu.
- Sunt cea care a fost la biserica in fiecare zi si le-a dat de pomana ceIor sarmani.
- Nu te-am intrebat ce ai facut, ci cine esti tu.
In mod evident, ea nu a trecut de examen, caci a fost trimisa inapoi pe pamant. Cand s-a trezit din coma, femeia s-a decis sa afle cine este. Si astfel, intreaga ei viata s-a schimbat.
Datoria voastra este sa fiti. Nu sa fiti cineva, nici sa nu fiti nimic - caci asa se nasc lacomia si ambitiile; nu sa fiti cutare sau cutare - caci asa deveniti conditionati; ci pur si simplu sa fiti.
Am gasit povestioara asta pe un site si mi-a placut si am vrut sa o impartasesc si altora.Mi se pare plina de talc.Noi chiar uitam sa ne traim viata cu adevarat,din pacate...
vineri, 26 decembrie 2008
joi, 25 decembrie 2008
Despre oameni si relatiile lor
Oare de ce ajungem uneori sa nu ne mai intelegem tocmai cu aceia care ar trebui sa ne fie cei mai apropiati?
De ce se creeaza atat de usor conflictele intre oameni, de ce nu mai avem rabdare sa-l urmarim pe celalalt atunci cand ne spune ceva, cand ne da o parte din ceea ce este el sau ea in clipa aceea de conversatie sau, ma rog, de monolog? :)
Cred cu tarie ca nimic nu e intamplator in viata unui om si ca fiecare persoana intalnita in cale lasa o urma mai mare sau mai mica in viata cuiva...chiar si o urma fff mica, uneori,dar ea exista poate fara sa ne dam seama.
Ca mama a unui copil inca prea mic, observ cat de greu este sa educi un puiut de om cand incepe sa scoata nasul in lume si e gata sa arate celorlati ca deja devine un EU diferit de al celorlalti,chiar si de cel al propriilor parinti.Uneori nu stiu cum sa reactionez in fata Maiei si ma gandesc ca este mult mai usor sa educi copiii altora decat pe ai tai pentru ca raportul de forte, de mentalitati, gandire etc este altul.Inainte sa o am pe ea mi se spunea ca o sa fiu o mama foarte buna pentru ca eram o educatoare buna, acum insa nu mai sunt asa de sigura de aceasta.Meseria de parinte se invata in timp, cere efort si rabdare.Oare dispun eu de toate resursele de care are nevoie copilul meu pentru a deveni omul care trebuie sa devina?Nu pot decat sa ma rog lui Dumnezeu,naturii umane, Destinului, ca fiica mea sa fie fericita si sa fie o persoana integra, inteleapta si sa-si implineasca menirea pentru care a venit pe Pamant.
De ce se creeaza atat de usor conflictele intre oameni, de ce nu mai avem rabdare sa-l urmarim pe celalalt atunci cand ne spune ceva, cand ne da o parte din ceea ce este el sau ea in clipa aceea de conversatie sau, ma rog, de monolog? :)
Cred cu tarie ca nimic nu e intamplator in viata unui om si ca fiecare persoana intalnita in cale lasa o urma mai mare sau mai mica in viata cuiva...chiar si o urma fff mica, uneori,dar ea exista poate fara sa ne dam seama.
Ca mama a unui copil inca prea mic, observ cat de greu este sa educi un puiut de om cand incepe sa scoata nasul in lume si e gata sa arate celorlati ca deja devine un EU diferit de al celorlalti,chiar si de cel al propriilor parinti.Uneori nu stiu cum sa reactionez in fata Maiei si ma gandesc ca este mult mai usor sa educi copiii altora decat pe ai tai pentru ca raportul de forte, de mentalitati, gandire etc este altul.Inainte sa o am pe ea mi se spunea ca o sa fiu o mama foarte buna pentru ca eram o educatoare buna, acum insa nu mai sunt asa de sigura de aceasta.Meseria de parinte se invata in timp, cere efort si rabdare.Oare dispun eu de toate resursele de care are nevoie copilul meu pentru a deveni omul care trebuie sa devina?Nu pot decat sa ma rog lui Dumnezeu,naturii umane, Destinului, ca fiica mea sa fie fericita si sa fie o persoana integra, inteleapta si sa-si implineasca menirea pentru care a venit pe Pamant.
miercuri, 24 decembrie 2008
Si maine e Craciunul
Si maine e Craciunul.
Departe de locul care imi este acum casa dar intr-un loc unde m-as putea considera cumva acasa,la familia sotului meu, si implicit bunica si unchii si strabunica fetitei mele, ma simt cumva nelalocul meu,parca in plus, parca intre doua trenuri.
Si maine e Craciunul si parca as vrea sa fie un pic alta atmosfera,sa fie mai multa armonie,mai multa caldura si belsug.
Imi amintesc cum petrceam sarbatorile in copilarie, cum mama ascundea cadourile si le scotea ca sa le puna la brad cand noi dormeam.
Imi amintesc cum ne strangeam cu mamaia, tataia, parintii mei si cele doua surori, cu prieteni, cativa,cati erau, cu vecina de vis a vis etc.
Imi amintesc acum cativa ani, nu multi, cum ne stransesem sa cantam colinde, la mama acasa, cand Maria, nepotica mea, era micuta.
Imi amintesc bradul din fiecare an, nu era an fara sa avem macar o crenguta adevarata, mirosind a cetina, chiar daca restul putea sa fie si un bradut artificial cu globulete si ghirlande.
Si maine e Craciunul...
Anul asta am lasat si noi acasa, in Olanda, un bradut micut, artificial, ca sa simt si acolo ca e sarbatoare.
Si mama a facut brad, cica, o sa-l vad cand ne intoarcem in Bucuresti.
Si maine e Craciunul si tare mi-as fi dorit sa fim mai multi, familia mea, cu mama si cu surorile mele, cu familiile lor, sa ne intelegem bine, sa fie si famila sotului si toti sa fie veseli, sa cantam colinde, sa miroasa a cozonac si sarmale si a prajituri si a brad....as vrea sa reinviu timpul trecut sa vada si fiica mea cum sarbatoream inainte Craciunul!
Departe de locul care imi este acum casa dar intr-un loc unde m-as putea considera cumva acasa,la familia sotului meu, si implicit bunica si unchii si strabunica fetitei mele, ma simt cumva nelalocul meu,parca in plus, parca intre doua trenuri.
Si maine e Craciunul si parca as vrea sa fie un pic alta atmosfera,sa fie mai multa armonie,mai multa caldura si belsug.
Imi amintesc cum petrceam sarbatorile in copilarie, cum mama ascundea cadourile si le scotea ca sa le puna la brad cand noi dormeam.
Imi amintesc cum ne strangeam cu mamaia, tataia, parintii mei si cele doua surori, cu prieteni, cativa,cati erau, cu vecina de vis a vis etc.
Imi amintesc acum cativa ani, nu multi, cum ne stransesem sa cantam colinde, la mama acasa, cand Maria, nepotica mea, era micuta.
Imi amintesc bradul din fiecare an, nu era an fara sa avem macar o crenguta adevarata, mirosind a cetina, chiar daca restul putea sa fie si un bradut artificial cu globulete si ghirlande.
Si maine e Craciunul...
Anul asta am lasat si noi acasa, in Olanda, un bradut micut, artificial, ca sa simt si acolo ca e sarbatoare.
Si mama a facut brad, cica, o sa-l vad cand ne intoarcem in Bucuresti.
Si maine e Craciunul si tare mi-as fi dorit sa fim mai multi, familia mea, cu mama si cu surorile mele, cu familiile lor, sa ne intelegem bine, sa fie si famila sotului si toti sa fie veseli, sa cantam colinde, sa miroasa a cozonac si sarmale si a prajituri si a brad....as vrea sa reinviu timpul trecut sa vada si fiica mea cum sarbatoream inainte Craciunul!
Pe drum,tot pe drum - ep 1- Catre tara
Am plecat la drum in dimineata zilei de 17 decembrie.Plecam spre tara.Oare cum urma sa fie revederea?
Cu vreo 2 zile inainte vorbeam cu Ionut despre ceea ce avusesem inainte, un apartament in Bucuresti ,destul de maricel , era doar confort I! Urma sa stam in vacanta de vreo 2 saptamani si jumatate la mama mea si la mama lui in Constanta,pe rand.Oare nu aveau sa ne para mici casele lor dupa ce statusem o luna de zile in Olanda,intr-o casa cu un living care era aproape cat ceea ce avusesem noi inainte?
Drumul cu trenul a fost ok, Maia a atras(ca deobicei!) privirea unei doamne care a admirat-o pentru veselia si energia de care dadea dovada si care mi-a cerut permisiunea sa o fotografieze.
La aeroport am pierdut aproape 3 sferturi de ora la check in pentru ca au fost niste probleme cu biletul meu de avion.Apoi, in goana mare, in limita unui timp aproape inexistent pana la imbarcare, am fugit sa luam un cadou pentru Maria, nepoata mea,de la magazinele din incinta.
Sus, jos, sus cu liftul, goana pe pasarela pana la avion, imbarcarea pe ultima suta de metrii, cred ca am fost ultimii care s-au urcat in avion...Chiar ni s-a sugerat ca data viitoare,daca mai mergem cu copilul cu avionul, sa venim mai din timp...deh, de parca am venit tarziu pentru ca asa doream noi, sa ne facem remarcati! :D
De data asta Maia nu a spus absolut nimic cand i-am pus centura de siguranta,era preocupata, se uita cand pe o revista,cand pe hublou.
Ca de fiecare data,in momentul decolarii am avut un gol in stomac...Urasc momentul asta!
Zborul a decurs firesc,am avut norocul sa lipseasca pasagerul de langa noi asa ca in loc de 2 locuri am avut 3 la dispozitie si a fost tocmai bine pentru ca Maia a putut sa doarma astfel in tifna mai bine de o ora...dupa ce facuse circul de rigoare din cauza oboselii accentuate.
La ora 17, ora Bucurestiului, eram deja pe aeroportul Henry Coanda.Am mai stat vreo jumatate de ora pana ne-am recuperat bagajele si apoi am plecat cu masina mica cu prietenul nostru,Nelu, spre oras.
Cum aveam programare pentru aceeasi zi ,la ora 19, 30 la pediatru , am sunat la cabinet si am rugat ,daca se poate, sa fim primiti mai devreme pentru ca veneam de la aeroport iar doctorul era in drumul nostru spre casa mamei mele unde urma sa stam.
La ora 19, 25 am sunat din nou la cabinet cerandu-mi scuze ca suntem prinsi in trafic si ca vom intarzia...am ajuns dupa 20 minute pe undeva pe langa statia de metrou Aurel Vlaicu...mai bine de 2 ore de la aeroport pana acolo!
Era aproape ora 21 cand am ajuns acasa la mama, extenuati, agitati, dupa aproape 3 ore de stat in masina, in trafic, timp in care am mai fi putut sa zburam inca o data , de data asta de la Bucuresti spre Amsterdam!
Cu vreo 2 zile inainte vorbeam cu Ionut despre ceea ce avusesem inainte, un apartament in Bucuresti ,destul de maricel , era doar confort I! Urma sa stam in vacanta de vreo 2 saptamani si jumatate la mama mea si la mama lui in Constanta,pe rand.Oare nu aveau sa ne para mici casele lor dupa ce statusem o luna de zile in Olanda,intr-o casa cu un living care era aproape cat ceea ce avusesem noi inainte?
Drumul cu trenul a fost ok, Maia a atras(ca deobicei!) privirea unei doamne care a admirat-o pentru veselia si energia de care dadea dovada si care mi-a cerut permisiunea sa o fotografieze.
La aeroport am pierdut aproape 3 sferturi de ora la check in pentru ca au fost niste probleme cu biletul meu de avion.Apoi, in goana mare, in limita unui timp aproape inexistent pana la imbarcare, am fugit sa luam un cadou pentru Maria, nepoata mea,de la magazinele din incinta.
Sus, jos, sus cu liftul, goana pe pasarela pana la avion, imbarcarea pe ultima suta de metrii, cred ca am fost ultimii care s-au urcat in avion...Chiar ni s-a sugerat ca data viitoare,daca mai mergem cu copilul cu avionul, sa venim mai din timp...deh, de parca am venit tarziu pentru ca asa doream noi, sa ne facem remarcati! :D
De data asta Maia nu a spus absolut nimic cand i-am pus centura de siguranta,era preocupata, se uita cand pe o revista,cand pe hublou.
Ca de fiecare data,in momentul decolarii am avut un gol in stomac...Urasc momentul asta!
Zborul a decurs firesc,am avut norocul sa lipseasca pasagerul de langa noi asa ca in loc de 2 locuri am avut 3 la dispozitie si a fost tocmai bine pentru ca Maia a putut sa doarma astfel in tifna mai bine de o ora...dupa ce facuse circul de rigoare din cauza oboselii accentuate.
La ora 17, ora Bucurestiului, eram deja pe aeroportul Henry Coanda.Am mai stat vreo jumatate de ora pana ne-am recuperat bagajele si apoi am plecat cu masina mica cu prietenul nostru,Nelu, spre oras.
Cum aveam programare pentru aceeasi zi ,la ora 19, 30 la pediatru , am sunat la cabinet si am rugat ,daca se poate, sa fim primiti mai devreme pentru ca veneam de la aeroport iar doctorul era in drumul nostru spre casa mamei mele unde urma sa stam.
La ora 19, 25 am sunat din nou la cabinet cerandu-mi scuze ca suntem prinsi in trafic si ca vom intarzia...am ajuns dupa 20 minute pe undeva pe langa statia de metrou Aurel Vlaicu...mai bine de 2 ore de la aeroport pana acolo!
Era aproape ora 21 cand am ajuns acasa la mama, extenuati, agitati, dupa aproape 3 ore de stat in masina, in trafic, timp in care am mai fi putut sa zburam inca o data , de data asta de la Bucuresti spre Amsterdam!
miercuri, 17 decembrie 2008
Casa din Bergen op Zoom
Pe aici se urca in casa...
Maia va intampina in living...
Alba...neagra....ce preferati...
Dining room
Bucataria
Terasa cu iesire dinspre dormitorul de la etaj
Baia de la etaj unde-i place Maiei sa se balaceasca
Camera Maiei
Dormitorul meu si al sotului
Camera Maiei
Dormitorul meu si al sotului
.
marți, 16 decembrie 2008
Breda
Azi am fost plecati la plimbare in afara orasului.Mai exact,am fost in alt oras!In Breda.
Dupa ce ne-am trezit, ne-am imbracat rapid, am pregatit de mancare cate ceva pentru pitica pentru ca stiam ca o sa caraie de foame pe drum, i-am luat si laptele la pachet , am "ambalat-o" frumos in saculetul calduros de la carucior si am pornit-o spre gara cu speranta ca vom prinde la timp trenul...Si l-am prins...Intr-o jumatate de ora eram deja in Breda.
Primul lucru remarcat in acest oras e ca arata mai mare decat Bergen op Zoom, pare mai animat ,mai aglomerat.
Dupa ce am coborat din tren ,am plecat oarecum la nimereala spre centrul orasului unde am si ajuns de altfel, repede, trecand printr-un parculet.
Sunt foarte multe localuri, restaurante,baruri, magazine, chiar si cateva, locuri unde poti sa fumezi iarba...
Desi e un oras frumos, mie tot mai mult imi place al meu,Bergen op Zoom!Mai mic, mai intim, mai linistit...
Sinterklaas
Ei bine, trebuie sa va spun ca a venit Mosul si pe la noi!Dar de-abia acum am timp sa va povestesc.
A venit dis de dimineata,pe 6 decembrie, cu un bradut si cu cadouri ... pe langa ghetute pentru ca nu aveau loc in ele.Ghetutele au fost puse de Mos sub masuta pe care era bradul iar langa brad a lasat cate ceva pentru fiecare.
De cum ne-am trezit,am coborat cu Maia sa vada ce se intamplase in timp ce ea dormea ... yam,yam(adica ceva bun de mancat) ,cadouri si un bradut cu luminite stateau cuminti si o asteptau in coltul livingului.S-a uitat,s-a apropiat dar parca nu indraznea sa reactioneze in nici un fel.apoi a inceput sa desfaca pachetele pentru ea, dupa care a ajutat-o pe mami sa vada ce primise ,iar apoi si pe tati.
Eee,dar cel mai frumos cadou a fost un Winnie the Pooh ceva mai inalt decat ea atunci cand stau amandoi jos, in fund, si de care Maia s-a indragostit iremediabil.
A venit dis de dimineata,pe 6 decembrie, cu un bradut si cu cadouri ... pe langa ghetute pentru ca nu aveau loc in ele.Ghetutele au fost puse de Mos sub masuta pe care era bradul iar langa brad a lasat cate ceva pentru fiecare.
De cum ne-am trezit,am coborat cu Maia sa vada ce se intamplase in timp ce ea dormea ... yam,yam(adica ceva bun de mancat) ,cadouri si un bradut cu luminite stateau cuminti si o asteptau in coltul livingului.S-a uitat,s-a apropiat dar parca nu indraznea sa reactioneze in nici un fel.apoi a inceput sa desfaca pachetele pentru ea, dupa care a ajutat-o pe mami sa vada ce primise ,iar apoi si pe tati.
Eee,dar cel mai frumos cadou a fost un Winnie the Pooh ceva mai inalt decat ea atunci cand stau amandoi jos, in fund, si de care Maia s-a indragostit iremediabil.
sâmbătă, 13 decembrie 2008
Alte poze din orasul meu adoptiv
Strazi, strazi si iar strazi din noul meu oras,Bergen op Zoom
Un coffe shop unde se poate fuma doar.....iarba!Behehe...iarba nu mai e!
O casa veche cu gradina
O parcare aproape de centrul orasului cu niste copaci care ma fascineaza
Targ de biciclete?Sau parcare pentru vehicule pe 2 roti?
Apartamente in oras
Hotelul Tulip Inn
Ia te uita, Sinterklaas si Zwarte Piet se plimba pe strada!
Ia te uita, Sinterklaas si Zwarte Piet se plimba pe strada!
Dar de Mos Craciun,ce ziceti?Sa fie chiar el cel care mana caii?Si Rudolph unde e?
O mica piata
O casa din 1901
Centrul comercial si o latura a bisericii din Grote Markt
Case ,case ,case......pe care o alegi?
Scoala Montessori
O biserica in apropierea unui parc
O casa din 1901
O florarie la fel de frumoasa ca oricare florarie din tara lalelelor
Centrul comercial si o latura a bisericii din Grote Markt
Case ,case ,case......pe care o alegi?
Scoala Montessori
O biserica in apropierea unui parc
Abonați-vă la:
Postări (Atom)