Mi-am dorit de anul trecut sa merg in Retezat, atat cat se poate.Vazusem o parte din zona de nord intr-o scurta vizita facuta unui prieten cazat acolo in concediu si-mi placuse mult. In plus, doream sa ajug la manastire la Prisplop.
Initial nu am gasit cazare in zona, am incercat sa ne schimbam itinerariul ca mai apoi, pe neasteptate, sa fim anuntati ca s-au gasit 2 camere libere pentru perioada ceruta de noi. Numai ca in partea de sud a masivului Retezat, in dreptul zonei vaii Jiului, mai exact in localitatea Campu lui Neag, la Pensiunea Retezat.
Am plecat miercuri dimineata, cu catel si purcel, catre munti.
Drumul a fost relativ lung dat fiind faptul ca in Romania, neexistand autostrazi, pierzi o gramada de timp pe drumuri nationale, cu schimbari de viteza, cu stat in fundul coloanei de masini, 2, 3, 4 sau mai multe, cu scaderi de viteza pentru ca asfaltul nu mai e si in urma lui au ramas doar gropi pe care e musai sa le eviti daca nu vrei sa-ti rupi masina in doua!
Am facut un popas in Horezu pentru a servi pranzul. Am cascat ochii la ceramica dintr-un magazin propunandu-ne sa ne cumparam ceva de acolo la intoarcerea acasa.
In Targu Jiu, pe centura orasului, temperatura crescuse pe la vreo 35 de grade pe la oara 13, in timp ce un nor mare si negru se revarsa fix in fata noastra, in Defileul Jiului. Imi tot spuneam ca poate poate nu vine ploaia chiar peste noi...
La intrarea in Bumbesti-Jiu si in defileu deja batea vantul tare iar temperatura scadea cate-un grad,cate-un grad, treptat..
Ploaia a venit brusc, navalnic, cu stropi mari peste noi. In scurt timp, in defileu, ploua pe rupte, cum ar zice englezul ,"It rains cats and dogs", iar stergatoarele nu mai faceau fata picaturillor uriase. Dupa vreo 30 de km, in dreptul manastirii Lainici, ploaia a incetat aproape total.
La iesirea din defileu am facut stanga spre Aninoasa, inainte de intrarea in Petrosani.
Am trecut pe rand prin fostele orase miniere Aninoasa, Vulcan, Lupeni, Uricani, apoi prin localitatea Valea de Brazi, oprindu-ne la Campu lui Neag.
Impresii initiale?
Avem o tara superba, privelisti de vis, puteam sa concuram cu sanse mari de castiga cu insasi Elvetia atat de cunoscuta.
Din pacate, orasele lasa muuuuuuult de dorit.
Intr-o zona in care generatii la rand nu au facut decat sa sfredeleasca maruntaiele muntelui, intr-o zona vitregita de valul dusmanos al comunistilor in primii lor ani la putere,au ramas dupa inchiderea multor mine, locurile de munca din zona, doar niste blocuri urate, ca niste ghetouri, parasite, triste, dezolante...asa arata Lupeniul...un oras al tristetii.
Am lasat in urma orasul-fantoma si ne-am continuat drumul.....Valea cu Brazi, Campu lui Neag.....muntii erau parca si mai aproape.
Pensiunea Retezat este mare ca intindere, cladirea curata, draguta, cu mobila frumoasa, cu o pastravarie proprie, cu paraias care strabate pamantul, cu o piscina in spatele cladirii, cu foisoare de lemn, loc de joaca pentru copii si multe altele. Frumos si, mai ales, muuuuuulta liniste in timpul saptamanii. Pentru ca week-end-urile sunt pline, lumea vine si pleaca, vine , pleaca, vine, pleaca.
voi reveni cu poze si alte amintiri.
sâmbătă, 11 august 2012
vineri, 3 august 2012
miercuri, 18 iulie 2012
A scrie, a nu scrie
Cineva mi-a spus candva sa scriu, apoi altcineva, si altcineva, si am mai scris, dar mai mult pentru mine, despre ceea ce simt, gandesc, traiesc. Apoi m-am oprit. Am ramas cu traitul, inlauntrul meu, cu rumegatul clipelor trecute, cu asezarea in sertarase imaginare, cu retrairea si reanalizarea a ceea ce a fost.
Poate ca mi-ar fi mai usor daca as vorbi pentru ca imi place sa vorbesc. Mult chiar. Si ma intreb cu cine seamana fii-mea!!! Hmmm! Si eu dau vina pe altii! :)
A scrie presupune sa gandesti ceea ce asterni in spatiul alb, sa lasi pe altul sa te citeasca, chiar daca acel altul nu este atcineva decat tu dar la un alt moment T zero al existentei tale. Vorba zboara, poti sa dai vina pe gura pacatoasa care ti-a luat-o inainte dar cu ceea ce scrii e mai greu. Pentru ca acel cuvant ramane undeva, pentru acei ochi martori ai existentei celui ce a scris.
Poate ca ar trebui sa-mi alung frica si sa-mi las mintea si sufletul sa-si lase urmele in aceasta lume.
Poate ca mi-ar fi mai usor daca as vorbi pentru ca imi place sa vorbesc. Mult chiar. Si ma intreb cu cine seamana fii-mea!!! Hmmm! Si eu dau vina pe altii! :)
A scrie presupune sa gandesti ceea ce asterni in spatiul alb, sa lasi pe altul sa te citeasca, chiar daca acel altul nu este atcineva decat tu dar la un alt moment T zero al existentei tale. Vorba zboara, poti sa dai vina pe gura pacatoasa care ti-a luat-o inainte dar cu ceea ce scrii e mai greu. Pentru ca acel cuvant ramane undeva, pentru acei ochi martori ai existentei celui ce a scris.
Poate ca ar trebui sa-mi alung frica si sa-mi las mintea si sufletul sa-si lase urmele in aceasta lume.
duminică, 8 iulie 2012
Timp pentru noi
Ar trebui ca fiecare sa poata avea timp pentru sine, pentru sufletul sau, in fiecare zi.
Sa poti medita la cele intamplate si neintamplate, la sensul vietii, la ceea ce esti si ceea ce-ti doresti sa devi, mai exact la a te regasi pe Tine. Pentru ca prea adeseori uitam sa ne gandim la noi prinsi fiind in mecanismul sistemului de viata in care traim.
Dar ce presupune a avea timp pentru tine? Sa lasi ca ceea ce nu este esential pentru tine, ca fiinta, sa nu te mai perturbe. In loc sa stai o ora cu nasul in televizor, poti sa citesti o carte sau sa iesi in natura, sa intri astfel in contact cu Universul. Numai ca multe obisnuinte au devenit un fel de a doua noastra natura si e greu sa ne debarasam de ele. Si eu ma lovesc de ele, si eu ma autoeduc pentru ca realizez ca viata trece pe langa mine cateodata si e pacat.
Decat sa te lasi trait de viata mai bine traieste-ti-o tu insuti!
Poate ca toate astea suna pompos si de multe ori sunt satula de astfel de sabloane. Insa ceea ce simti tu conteaza cu adevarat, pentru ca doar inima stie ceea ce-ti trebuie ca fiinta. De ce nu o mai ascultam, de ce suntem atat de rationali si atat de putin intuitivi?
Sa poti medita la cele intamplate si neintamplate, la sensul vietii, la ceea ce esti si ceea ce-ti doresti sa devi, mai exact la a te regasi pe Tine. Pentru ca prea adeseori uitam sa ne gandim la noi prinsi fiind in mecanismul sistemului de viata in care traim.
Dar ce presupune a avea timp pentru tine? Sa lasi ca ceea ce nu este esential pentru tine, ca fiinta, sa nu te mai perturbe. In loc sa stai o ora cu nasul in televizor, poti sa citesti o carte sau sa iesi in natura, sa intri astfel in contact cu Universul. Numai ca multe obisnuinte au devenit un fel de a doua noastra natura si e greu sa ne debarasam de ele. Si eu ma lovesc de ele, si eu ma autoeduc pentru ca realizez ca viata trece pe langa mine cateodata si e pacat.
Decat sa te lasi trait de viata mai bine traieste-ti-o tu insuti!
Poate ca toate astea suna pompos si de multe ori sunt satula de astfel de sabloane. Insa ceea ce simti tu conteaza cu adevarat, pentru ca doar inima stie ceea ce-ti trebuie ca fiinta. De ce nu o mai ascultam, de ce suntem atat de rationali si atat de putin intuitivi?
joi, 5 iulie 2012
Pareri
Exista o varsta cand incepi sa faci bilantul, ce-a fost bun, ce nu a fost, ce puteam schimba si ce trebuia sa fie asa cum a fost, ce am invatat si la ce avem restante.
Pentru mine, de ceva timp, se face bilantul. Si descopar cat de mult am evoluat si cat de mult mai am pana sa ajung la Mine, acolo, unde sunt Eu, fara frici, cu iubire, incredere si liniste.
Uneori ai nevoie de ceva anume care sa te scuture, sa-ti ia valul de pe ochi si sa te trezeasca, sa vezi ceea ce este cu adevarat important.Si am avut si eu nevoie de trezire. Si am ales sa-mi schimb drumul, macar partial, dar nu inainte de a lua o pauza si de a ma dedica celor dragi mie, fetita mea si sotul meu.
De cand am renuntat la vechiul loc de munca parca m-am linistit, cu toata nebunia zilnica legata de gospodarie si de cresterea unui copil, tot reusesc sa-mi dedic si mie timp, sa stau de vorba cu mine insami sau cu prieteni cu care rezonez.
E nevoie de timp pentru noi, sa ne ascultam sufletul, sa-l magaiem, sa-l hranim cu iubire, inteleciune, cunoastere. Ar fi minunat daca fiecare om ar putea sa-si ofere timp pentru sine, mereu si mereu, oamenii ar fi mult mai fericiti, asa cred eu.
Pentru mine, de ceva timp, se face bilantul. Si descopar cat de mult am evoluat si cat de mult mai am pana sa ajung la Mine, acolo, unde sunt Eu, fara frici, cu iubire, incredere si liniste.
Uneori ai nevoie de ceva anume care sa te scuture, sa-ti ia valul de pe ochi si sa te trezeasca, sa vezi ceea ce este cu adevarat important.Si am avut si eu nevoie de trezire. Si am ales sa-mi schimb drumul, macar partial, dar nu inainte de a lua o pauza si de a ma dedica celor dragi mie, fetita mea si sotul meu.
De cand am renuntat la vechiul loc de munca parca m-am linistit, cu toata nebunia zilnica legata de gospodarie si de cresterea unui copil, tot reusesc sa-mi dedic si mie timp, sa stau de vorba cu mine insami sau cu prieteni cu care rezonez.
E nevoie de timp pentru noi, sa ne ascultam sufletul, sa-l magaiem, sa-l hranim cu iubire, inteleciune, cunoastere. Ar fi minunat daca fiecare om ar putea sa-si ofere timp pentru sine, mereu si mereu, oamenii ar fi mult mai fericiti, asa cred eu.
miercuri, 18 aprilie 2012
Teatru
Am primit de ziua mea 2 bilete la teatru, "Caramitru-Malaele, cate-n luna si in stele".
Si am fost, eu si sotul meu.
Spectacol de improvizatie, poezie si muzica, 2 actori de facturi diferite, unul mai sobru, dupa mine, celalalt mai pus pe sotii, amandoi minunati. Iar violoncelistul, Adrian Naidin, exceptional, o voce si o interpretare nemaipomenite.
Daca initial mi-a parut ca totul incepe greu, ca nu am starea necesara, calm, rabdare, treptat am iesit din agitatia mea curenta si m-am lasat prinsa in jocul celor trei de pe scena. Am ras, ne-am emotionat, am glumit cu perdea si fara perdea, glume fatise ori ziceri cu sensibilitati aparte, am cantat cu sala la initiativa violoncelistului, am trait frumosul.
Finalul? O seara minunata pe care doresc s-o repet cat mai curand!
http://www.youtube.com/watch?v=FrfnlHFOgM4
Si am fost, eu si sotul meu.
Spectacol de improvizatie, poezie si muzica, 2 actori de facturi diferite, unul mai sobru, dupa mine, celalalt mai pus pe sotii, amandoi minunati. Iar violoncelistul, Adrian Naidin, exceptional, o voce si o interpretare nemaipomenite.
Daca initial mi-a parut ca totul incepe greu, ca nu am starea necesara, calm, rabdare, treptat am iesit din agitatia mea curenta si m-am lasat prinsa in jocul celor trei de pe scena. Am ras, ne-am emotionat, am glumit cu perdea si fara perdea, glume fatise ori ziceri cu sensibilitati aparte, am cantat cu sala la initiativa violoncelistului, am trait frumosul.
Finalul? O seara minunata pe care doresc s-o repet cat mai curand!
http://www.youtube.com/watch?v=FrfnlHFOgM4
marți, 17 aprilie 2012
Sarbatori
E important sa-ti lasi sufletul sa te calauzeasca fara sa-ti pese de gura lumii, sa-ti lasi inima sa te duca acolo unde te simti acasa, impacat cu tine, indiferent de ceea ce gasesti in calea-ti.
In Vinerea Mare, slujba prohodului. Apoi, cu steagurile-n frunte, duse de 2 barbati, cu cei 2 preoti si cu alti vreo 6 barbati ducand epitaful care fusese pus peste masa din biserica pe sub care trecuse multime de lume cu lumanari si flori in maini, o mare de oameni, peste vreo suta si ceva, cu lumanari arzand, au dat roata parohiei, de-a lungul mai multor strazi, ca intr-o procesiune adevarata a punerii lui Iisus in mormant. Oamenii mergeau cu mic cu mare, copii mici, medii, tineri, adulti, batrani, de-a lungul strazilor, trecand pe langa alti oameni care se uitat mirati, unii inchinandu-se, in special copiii care se opreau din joaca lor si cascau ochii la noi. Apoi intoarcerea la biserica si slujba de vecernie, ultima inaintea Invierii. Miruirea si impartirea de catre preot a florilor, miilor de flori aduse de oameni langa epitaf. Oameni si oameni, unii mai rabdatori, altii grabiti si tematori ca nu vor primi exact florile pe care si le doreau, amestecand cele sfinte cu dorinte lumesti gen coada la carne, lapte , oua.
A doua zi a plouat in reprize, dupa-amaiza, seara, si totusi, cu umbrele in maini, destui oameni s-au incumetat sa plece la miez de noapte sa ia lumina sfanta.
Ca peste tot, ca mai mereu, unii au vrut sa treaca rapid peste luat lumina, luat paste, mers acasa, mancat, si altele. Altii si-au lasat si sufletele si inimile sa se odihneasca putin in linistea noptii, a bisericii, a slujbei, a dangatului de clopot si a sunetului de toaca. Ne-am odihnit, am cantat "Hristos a inviat din morti" si-apoi, impacati, ne-am intors catre casa, catre cei dragi.
Zile in familie , de cinstire a Vietii asupra Mortii, de cinstire a Iubirii de Viata, de Dumnezeu.
Maine reincep munca dupa vacanta incercand sa-mi pastrez linistea din suflet adunata de sarbatori.
Hristos a inviat!
In Vinerea Mare, slujba prohodului. Apoi, cu steagurile-n frunte, duse de 2 barbati, cu cei 2 preoti si cu alti vreo 6 barbati ducand epitaful care fusese pus peste masa din biserica pe sub care trecuse multime de lume cu lumanari si flori in maini, o mare de oameni, peste vreo suta si ceva, cu lumanari arzand, au dat roata parohiei, de-a lungul mai multor strazi, ca intr-o procesiune adevarata a punerii lui Iisus in mormant. Oamenii mergeau cu mic cu mare, copii mici, medii, tineri, adulti, batrani, de-a lungul strazilor, trecand pe langa alti oameni care se uitat mirati, unii inchinandu-se, in special copiii care se opreau din joaca lor si cascau ochii la noi. Apoi intoarcerea la biserica si slujba de vecernie, ultima inaintea Invierii. Miruirea si impartirea de catre preot a florilor, miilor de flori aduse de oameni langa epitaf. Oameni si oameni, unii mai rabdatori, altii grabiti si tematori ca nu vor primi exact florile pe care si le doreau, amestecand cele sfinte cu dorinte lumesti gen coada la carne, lapte , oua.
A doua zi a plouat in reprize, dupa-amaiza, seara, si totusi, cu umbrele in maini, destui oameni s-au incumetat sa plece la miez de noapte sa ia lumina sfanta.
Ca peste tot, ca mai mereu, unii au vrut sa treaca rapid peste luat lumina, luat paste, mers acasa, mancat, si altele. Altii si-au lasat si sufletele si inimile sa se odihneasca putin in linistea noptii, a bisericii, a slujbei, a dangatului de clopot si a sunetului de toaca. Ne-am odihnit, am cantat "Hristos a inviat din morti" si-apoi, impacati, ne-am intors catre casa, catre cei dragi.
Zile in familie , de cinstire a Vietii asupra Mortii, de cinstire a Iubirii de Viata, de Dumnezeu.
Maine reincep munca dupa vacanta incercand sa-mi pastrez linistea din suflet adunata de sarbatori.
Hristos a inviat!
miercuri, 4 aprilie 2012
Frecusuri
Ce se intampla oare in ziua de azi cu cei aflati in pozitii de conducere,cu cei care au o afacere dar in care nu tin cont de faptul ca cei care muncesc pentru ei sunt oameni si nu roboti???
Ma minunez de multe ori cand vad cum persoane care au fost luate in suturi, mai mult sau mai putin, pe vremea cand erau doar simpli executanti, trec baricada si, pac!,parca li se sterge cu buretele totul din creier legat de trecutul lor de mici sclavi pe plantatie si, la un moment dat, cand prind o pozitie super, trag si ei altora suturi la greu.
Daunazi anunt la munca cum ca nu pot sa vin a doua zi pentru ca am copilul bolnav,cu febra, si ca trebuie sa-l duc la doctor. Mi se spune cu jumatate de voce "dar eu ce fac?"(ea,s efa adica, pe cine pune in locul meu), "sun-o pe cutare (eu adica sa fac asta in conditiile in care aceasta e treaba unui sef si nu a mea!) si vezi daca poate sa vina in locul tau" si "bine, bine, DAR SA NU SE MAI REPETE!" de parca vorbea tata cu mine. La asa replica raspund si eu cu "stai putin, asta suna ca si cum copilul ar trebui sa se imbolnaveasca in zilele in care sunt libera si el ar trebui sa stie asta!". Sefa se calmeaza un pic si zice ca da, stie si ea cum este , ca este si ea parinte.... Oare?!?
Unii simt nevoia acuta de a-i controla pe ceilalti, de a-i face sa cante dupa cum doresc ei si in cazul in care aceasta nu se intampla, nu esti bun, pentru ca nu asculti, ai tupeu ca-ti aperi drepturi si demnitatea...
Ma minunez de multe ori cand vad cum persoane care au fost luate in suturi, mai mult sau mai putin, pe vremea cand erau doar simpli executanti, trec baricada si, pac!,parca li se sterge cu buretele totul din creier legat de trecutul lor de mici sclavi pe plantatie si, la un moment dat, cand prind o pozitie super, trag si ei altora suturi la greu.
Daunazi anunt la munca cum ca nu pot sa vin a doua zi pentru ca am copilul bolnav,cu febra, si ca trebuie sa-l duc la doctor. Mi se spune cu jumatate de voce "dar eu ce fac?"(ea,s efa adica, pe cine pune in locul meu), "sun-o pe cutare (eu adica sa fac asta in conditiile in care aceasta e treaba unui sef si nu a mea!) si vezi daca poate sa vina in locul tau" si "bine, bine, DAR SA NU SE MAI REPETE!" de parca vorbea tata cu mine. La asa replica raspund si eu cu "stai putin, asta suna ca si cum copilul ar trebui sa se imbolnaveasca in zilele in care sunt libera si el ar trebui sa stie asta!". Sefa se calmeaza un pic si zice ca da, stie si ea cum este , ca este si ea parinte.... Oare?!?
Unii simt nevoia acuta de a-i controla pe ceilalti, de a-i face sa cante dupa cum doresc ei si in cazul in care aceasta nu se intampla, nu esti bun, pentru ca nu asculti, ai tupeu ca-ti aperi drepturi si demnitatea...
miercuri, 1 februarie 2012
De-ale Maiei
Ce m-a intrebat fetita mea azi:
1. Mami, care era numele de familie al lui Isus Hristos?
2. Mami, si pisicile au un ingeras, un ingeras-pisica, pentru ca sunt si pisici care-au murit acolo sus,nu-i asa?
No comment! :)
1. Mami, care era numele de familie al lui Isus Hristos?
2. Mami, si pisicile au un ingeras, un ingeras-pisica, pentru ca sunt si pisici care-au murit acolo sus,nu-i asa?
No comment! :)
duminică, 1 ianuarie 2012
Pisica
Pisica noastra in calduri, miauna jalnic si-si ridica coada. Mandruta mea o vede, ma aude spunand ca pisica este in calduri si repeta si ea. Eu o intreb: "Dar cum adica este in calduri? Ce inseamna asta?", Mandruta mea raspunde: "Pai a stat prea mult pe calorifer, i s-a facut cald si a facut viermisori la fund." Dupa 24 de ore, in urma tratamentului hormonal, pisica se linisteste si da sa se urce pe calorifer, de data asta fiind ok. Mandruta o vede si striga disperata sa n-o las. "De ce?", o intreb eu. "Pai daca intra iar in calduri?", spune mandruta foarte serioasa.
“Another fresh new year is here . . . another year to live! To banish worry, doubt, and fear, to love and laugh and give! This bright new year is given me to live each day with zest . . . to daily grow and try to be my highest and my best! I have the opportunity once more to right some wrongs, to pray for peace, to plant a tree, and sing more joyful songs.”
c(1921-1994);author, educator, motivational speaker
LA MULTI ANI plini de lumina si intelepciune, de dragoste si rabdare, sanatate, bucurii, familie si prieteni!
c(1921-1994);author, educator, motivational speaker
LA MULTI ANI plini de lumina si intelepciune, de dragoste si rabdare, sanatate, bucurii, familie si prieteni!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)