Povestea fluturelui

A fost odata o fetita careia ii placea teribil sa danseze si sa deseneze. Si asa cum dansa ea, prin casa, asa dansau si culorile in manutele ei mici cand dadeau viata multor minuni pe hartie.

Intr-o zi, fetita desena un fluture. Din pacate, fluturele ramase fara o aripioara, fetita nu mai avu cu ce sa-si termine desenul, ultimul creion pe care-l mai avea fusese folosit atunci iar mama nu mai avea alti bani sa-i cumpere culori noi prea curand. Trista, privi catre fluturele de pe hartie care se uita cu ochi inlacrimati la ea. "Cum sa-mi mai iau eu zborul catre soare fara patru aripioare?", spuse fluturele. Fetita se intrista si mai tare. Apoi cazu pe ganduri. Se uita ii jur si vazu noua esarfa pe care mamica ei i-o facuse cadou, dupa ce o primise si ea, la randul ei, de la cineva. O lua, se ridica pe varfuri sa ia de pe un raft foarfeca mamei si niste leucoplast, taie o bucatica mica din esarfa subtire si o fasie subtirica din banda adeziva si le lipi in locul in care fluturasul nu avea aripioara terminata. Fluturasul misca usor din aripioara cea noua si atat de speciala, se desprinse de pe hartie si cu un zambet larg pe chip, se ridica in inalturi ."Multumesc", se auzi firav in urma lui. "Cu placere", raspunse chipul fericit, luminat de zambet , al micutei fetite careia ii placea teribil sa danseze si sa deseneze.