vineri, 29 ianuarie 2010

Am obosit...

Sunt obosita. De multe.De nebunia din oras. Dar mai ales de oamenii care nu se tin de cuvant, de oamenii care spun una si fac alta, de acei prieteni care o iau razna si cred despre tine ceea ce nu ar trebui sa creada, pentru ca sunt prieteni, tocmai de aceea.
Ma intreb uneori de ce au luat-o razna atat de multe lucruri , dar mai ales oamenii. Sa fie doar provocari? Oare? Nici nu mai stiu ce sa cred.
Ma tot gandesc la cei din jurul meu, la cei in care am crezut, mai mult sau mai putin, si ma "minunez" de ceea ce vad sau aud. Am obosit.
Mi se face dor, in nebunia zilnica, de putina simplitate, de putina tihna a sufletului, de alb in loc de gri. Am alb. De la zapada.Dar ma lasa rece, asa cum si este de fapt...
Unde sunt prietenii de alta data, care erau alaturi de noi,si noi de ei? Oare omenirea se transforma intr-un fel de ...jungla?

5 comentarii:

canard spunea...

deunazi mi-au picat sub ochi cateva cuvinte al e poetului Grigore Vieru-"Caruntetea lui DUmnezeu, zapada-n Carpati si halatul medicului, atat a ramas curat in lumea asta." eu m-as limita la primele doua, ultima a ajuns sa fie patata prea des in vremurile noastre. Insa nu asta voiam sa remarc, ci faptul ca nimic nu pare a mai avea importanta, curatenie, greutate, valoare in lumea noastra, exact asa cum ai observat si tu in randurile tale triste. Oamenii au invatat arta disimularii, ducand-o atat de departe pentru a servi scopurilor lor meschine si egoiste, incat a ajuns aproape un act de autoflagelare a-ti gasi un "prieten" in care sa-ti pui increderea.
Pacat!

ajnanina spunea...

o imbratisare virtuala...
e luna plina, dupa ce trece o sa te simti mai bine... relele or sa conteze mai putin...

astharte spunea...

Anca,multumesc pentru gandurile tale, e greu sa ai si sa mentii un prieten adevarat in lumea in care traim. Ii numar pe degete, tu nu? :)

astharte spunea...

Ajnanina, si eu te imbratisez. Deja incepe sa se mai estompeze starea aceea, un picut doar...insa e bine si atat.
Azi am discutat cu o prietena si am lamurit niste lucruri si e atat de bine sa simti ca inca mai contezi pentru cineva si sa-i arati ca si el conteaza pentru tine!

simona spunea...

Conceptul de "prieten" este la fiecare virsta altceva. Nu mai astept acum de la prieteni acelasi lucru ca la 20. Nu mai astept intelegerea si ajutorul sau sustinerea de atunci. Acum: cu distanta. Unde nu sint mari prietenii, nu sint nici mari drame.

Fiecare este un om independent si pe picioarele lui, cu familia lui sau nu, cu copilul lui sau nu.

Eu nu astept nimic de la prieteni, nu ma bazez pe ei, astfel ca nu sint dezamagita. :)