Traiesc fiecare clipa intr-un mod extrem de personal, ca si cum fiecare lucru pe care-l citesc despre lumea necunoscuta din noi e parte rupta din mine, ca si cum fiecare caz discutat isi intinde radacinile catre mine. Ma simt rascolita si acesta e doar inceputul, imi fac partial o auto analiza si ma gandesc cum va fi, cat voi suporta cand va trebui sa deschid porti inchise in mine, sa dau panze de paianjen la o parte, sa ud semintele bune din mine si sa plivesc buruienile .
S-ar putea sa fie greu, mai mult ca sigur, ca un glob urias pe umerii mei care se vor a fi de Atlas.
Dar vreau sa duc " povara" pentru ca simt ca dincolo, la finalul cursei, chiar de voi iesi ultima, voi fi ca si cum as fi fost prima, victorioasa, pentru ca ma voi fi redescoperit pe Mine.
3 comentarii:
s-ar putea sa fie greu.
dar sigur e minunat.
vei deschide portile, si poti sa o faci cu blandete, astfel incat nimic sa nu se rupa... decat panzele de paianjen...
vei uda semnintele si vei lasa si unele buruieni sa creasca o vreme, pentru ca atunci cand sunt mici nu le poti deosebi intotdeauna...
iar intre timp vei vorbi pe limba sarpelui si iti va da iarba fiarelor... buna si pentur usile care se deschid mai greu... :)
si povara din ce in ce mai usoara te trage in sus, nu spre un capat, ci spre o culme. unde nu ai cum sa fii ultima, si nici singura. acolo toti suntem Unul, chiar aici pe Pamant...
ma bucur pentru drumul tau...
Multumesc Ajnanina pentru gandul de bine.
Drumul pe care-l voi parcurge in urmatorii ani nu-i chiar usor, ma voi lovi , poate, de umbre din trecut, de colturi de viata si cioturi de trairi ramase in inconstient, dar daca vreau sa-mi gasesc calea si sa-i pot ajuta pe altii, trebuie sa ma ajut inainte pe mine, sa-mi imblanzesc balaurul, nu sa-l ucid, precum Sf Gheorghe.
In viitor intentionez sa lucrez ca si psihoterapeut iar pentru a fi capabil sa o faci fara a rani, trebuie sa fii in regula cu tine insuti.
alaturi de tine, cu drag...
si eu voi fi psihoterapeut, candva... si ma mira oarecum siguranta cu care afirma asta...
n-as putea sa spun cand, inca nu am inceput o formare, si ni stiu daca voi incepe in toamna asta. simt ca am destul timp, vreau sa traiesc mult, si detaliat...
oricum, dezvoltarea personala nu se termina niciodata si e cel mai fascinant proces constient de care poate avea parte un suflet. idiferent cat de greu ar fi.
pentur fiecare bolovan dat la o parte, dedesubt apare un diamant... :)
Trimiteți un comentariu